Ne-am dat jos din copac si…

Religia este cel mai conservator domeniu. Da loc la mult fanatism si la si mai multa ignoranta. De ce ignoranta? Pentru ca oamenii, desi raman la un nivel superficial de cunoastere, au impresia ca deja stiu totul, ca au raspuns la cele mai mari intrebari. Acum cateva zile, Mircea Badea a comentat in treacat obisnuinta de a te inchina cand treci prin fata bisericii. Mare greseala! Imediat i-au sarit in cap telespectatorii care mai erau si foarte agresivi…

A doua zi, in cancelarie colegii mei, nu mai tin minte in ce context, au adus vorba despre iubirea aproapelui si intoarcerea celuilalt obraz pentru o noua palma etc. Atunci am deschis si eu subiectul despre cat de false sunt aceste atitudini, despre cat de aroganti si de intoleranti sunt in realitate “crestinii” care se bat cu pumnul in piept ca sunt minunati si extraordinari crestini. (Credinta nu se tipa in gura mare in piata, este un act intim. Cineva spunea ca pe masura ce slabeste credinta se intareste fanatismul care, pentru ca e slab, se manifesta in mod zgomotos). Si am dat exemplul celor care au ripostat la afirmatiile lui Badea. Ce raspuns am primit? “Hai mai lasa-ma si cu Mircea Badea, ca ala nu este crestin!” :)) Probabil ca nici eu nu sunt, ca tot nu ma inchin cand trec prin fata bisercii. Oricum, le-am spus ca M.B. este un crestin mai autentic decat multi dintre cei care l-au injurat. Parerea mea.

Modul infantil in care este inteleasa religia si predata uneori in scoli este cum nu se poate mai graitor:

“In Abecedarul Micului Crestin, Ed. Didactica si Pedagogica, 2002, autor Preot Ioan Sauca, Dumnezeu este mereu vigilent, vede tot si nu iarta nimic. Morala crestina arata in felul urmator.
“Vasilica este un copil rau. El s-a urcat pe o scara sa strice cuibul rindunelelor. Dar a patit-o! Dumnezeu l-a vazut si i-a tras scara”. Baiatul a cazut, poza il arata zacind inconstient, si a ajuns la medic cu capul spart. In schimb, rindunelele zboara fericite si ii multumesc lui Dumnezeu.

Manualul de Religie pentru clasa a III-a, nu doar ca il infatiseaza pe Dumnezeu ca pe un erou de film horror, dar ii intreaba pe copii cum ar trebui sa procedeze ca sa scape de “pedeapsa parintilor”, sugerindu-se ca Dumnezeu, mina in mina cu parintii, sint autorii ororilor.
“Dumnezeu a trimis asupra egiptenilor zece pedepse foarte grele: a transformat in singe apa riului Nil; a acoperit cu broaste tot pamintul Egiptului; au aparut tintari peste tot; a umplut casele si pamintul egiptenilor cu tauni; au murit de foame multe vite; au aparut rani si bube pe oameni si pe vite; a trimis grindina, apoi lacuste care au distrus totul; a trimis intuneric; a ucis pe primii baietii nou nascuti”.

La sfirsitul atrocitatilor, copilul este pus sa comenteze si sa relateze un moment din viata cind ” Dumnezeu l-a pedepsit pentru o greseala”. Fapele bune par sa fi disparut din religia ortodoxa, asa cum apare ea in manualele Ministerului.” Sursa Romania Libera

Asa ca il felicit pe CTP pentru trista, pana la urma, parodie a sa din Gandul:

“- Dumnezeu e mare. El vegheaza asupra noastra, dreptcredinciosi si pacatosi, pentru ca sa nu tulburam oranduiala lumii. Porunca Domnului spune: sa nu furi. Sa nu iei bunul altuia. Daca va duceti in curtea vecinului si va suiti in pom sa furati mere, ce-o sa vi se intample? Hai, ia ganditi-va. Nimeni? Ia spune tu, Balanescule.

– Nu stiu, dom’profesor, nu e nici o curte, io stau la blocuri?

– Parinte profesor, Balanescule, eu sunt parintele profesor, nu domnu? profesor. Domni profesori sunt la matematica, la romana, la geografie, la chimie. Ei va mobileaza creierul. Eu va aduc cuvantul Domnului in sufletul vostru. Sunteti ca si copiii mei, sunteti copiii lui Dumnezeu. Parinte profesor, Balanescule.

– Parinte profesor? io nu m-am urcat niciodata intr-un pom. Sunt niste plopi la strada, da nu poti sa te urci in ei si n-au mere, parinte domprofesor. Mere sunt la supermarket.

– Bine, dar totusi punem cazul, sa zicem ca te-ai urca. Se rupe scara cu tine Balanescule, ca nu-ti ajuta Dumnezeu sa furi, isi ia mana de pe tine.

– Dom’profesor, mie mi-a daramat scara Gabonu cand ma uitam in vestiar la fete. O fi fost mana lu Dumnezeu?

– A fost, Piguloiule, a fost, ochiul fura si Dumnezeu isi face lucrarea si cu mana omului.

– Pai, eu n-am stiut si i-am dat un cap in gura lu Gabonu. O sa mi-o traga Dumnezeu, dom’profesor?

– Parinte profesor, Piguloiule, de cate ori sa va spun? Caile Domnului sunt adesea nepatrunse celor omenesti. Auziti, de pilda, ca pe un elev l-a calcat masina?

– Parinte dom’profesor, stiu eu, stiu eu, mi-a zis frati-miu, a aratat si la televizor, un domprofesor de la liceu Lipati a zis c-a fost obraznic si l-a strans de gat la scoala pe un copil cu mana lu Dumnezeu?

– Nu mai vorbi neintrebat, Piguloiule. Deci, auziti ca l-a calcat masina pe un coleg de-al vostru. Toata lumea zice ca a avut ghinion, ca asa i-a fost soarta. Dar soarta omului este in mana Domnului, copii. Daca politia care face masuratori si intreaba martori ar cerceta si ce-a facut colegul cu o zi inainte, ar afla ca nu s-a inchinat crestineste cand a trecut pe langa biserica, adica exact acolo unde l-a calcat masina. Ia ziceti, trebuie sa fi auzit de un caz ca asta. Da, Baloi, spune.

– Eu am vazut pe hasbeo, parinte domprofesor, era intr-un film cu mafioti, Manicutu nu i-a dat respect lu sefu mafiotilor, care avea un Craisler alb, si sefu a dat cu Craisleru peste el, l-a facut varza.

– Dumnezeu e iubire de oameni, Baloi. El nu ne loveste. Cand nu stim sa-L cinstim cum se cuvine, isi ia doar de deasupra noastra mana ocrotitoare si atunci Diavolul poate sa-si faca mendrele. Ai inteles, Baloi?

– Da, parinte domprofesor, am inteles, am vazut si pe un perete, in Ghencea, Dumnezeu egal love, adica atunci cand ne loveste, Dumnezeu ne iubeste pe englezeste.

– Da. Altcineva. Cine-si mai aminteste un exemplu?

– Dom’profesor?

– Parinte profesor, Feruta!

– Parinte profesor, la noi pe scara sta Pirciu, e mai inalt ca dumneavoastra si are pantaloni de piele, negri si e tuns la chelie. El cand vine beat seara fumeaza si se pisa pe usa bisericii de langa blocu De, il vedem noi. Si pe el nu l-a calcat niciodata masina.

– V-am spus, Ferutule, caile Domnului nu sunt de-a dreptul. Omul acela e un mare pacatos, un pagan si va fi vai si amar de el cand Dumnezeu il va lasa din bratele Sale. Uciga-l crucea il va lovi si pe el, si pe familia lui.

– Da parinte profesor, de ce e Pirciu asa, daca toti suntem facuti de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Lui, cum ne-ati spus dumneavoastra?

– Dumnezeu a facut primul om, pe Adam. Din coasta lui a facut prima femeie, pe Eva. El le-a daruit Raiul, cel fara de pacat. Dar ei au pacatuit si au fost alungati in lumea aceasta a patimilor si a raului. Ei sunt parintii nostri ai tuturor si noi platim pentru pacatul lor.

– Tata mi-a spus ca asa era la comunisti.

– Comunistii, copii, sunt Antichristul. Ei spun ca omul se trage din maimuta, tagaduiau lucrarea lui Dumnezeu din noi. Cum sa se traga omul din maimuta? Azi de ce nu s-ar mai face maimutele oameni? Pentru ca nu s-au facut niciodata. Cum sa ajunga o maimuta sa ridice o biserica?

– Parinte dom’profesor, da nu putea Dumnezeu sa faca intai maimuta? Si pe urma se facea ea singura om.

– Dumnezeu a facut omul, fiule, dupa chipul si asemanarea Lui. Maimuta i-a fost data omului ca o maimutareala a lui, sa-i aminteasca mereu ce-ar fi fost si ce-ar ajunge fara Dumnezeu.

– Tata zice ca unii oameni sunt facuti de Dumnezeu si ca altii se trag din maimute. De dumneavoastra zice ca v-ati tras ieri din maimuta.

– Taica-tu o sa arda in flacarile iadului, Feruta Constantin, asa sa-i spui din partea mea. Ora viitoare vorbim despre iad.”