Sa ajunga si ea acolo… o profesoara…
Noi, profesorii, suntem primii care facem haz de necaz cand vine vorba de conditia noastra si de statutul in societate. A fost o vreme cand nici nu mai spuneam cu ce ma ocup pentru ca pur si simplu imi era jena. Cand eram eu eleva, aveam un nod in gat cand vorbeam cu profesorii si nu as fi contrazis unul in ruptul capului. Pe atunci nu as fi crezut, daca mi-ar fi spus cineva, ca si eu am sa imi aleg o asemenea profesie. Ma treceau transpiratiile daca ma intalneam cu vreo profesoara si aveam o bucata de drum comuna. Nu imi inchipuiam ce as putea conversa cu ea… Bine, asta nu inseamna ca mi-am iubit toti profesorii sau ca macar i-am admirat. ;)) Am urat-o pe a doua mea invatatoare care ca mi-a tras o ditamai palma pentru ca scriam urat. “Ce vina aveam eu ca scriam urat?!” Am fost furioasa pe diriginta mea din liceu (am “iertat-o” abia la sfarsit, in a XII-a, impacandu-ma in gand cu ea) pentru ca a tipat la mine in ora de dirigentie pe motiv ca ma uit aiurea pe geam si nu sunt atenta la ce ne citeste.
Azi imi asum eu pozitia ingrata de profesor si ascult poante bune si adevarate despre ea. Am ras copios cand o colega ne-a povestit ce i-a spus o mama care venise sa implore clementa fata de fiica ei in stare de corigenta la franceza: “Haideti doamna, va rog, treceti-o ca dupa aceea om vedea noi ce facem. Nu vrem mare lucru, o ajunge si ea acolo o profesoara… ceva…”
No comment…
super tare faza=)))) de parca sa ajungi profesor e ca si cum ai vrea sa te faci”gunoier”
phai daps meseria de profesor este cam … naspa pt elevi 😀 da macar mai avem profesori da dvs 😀 >:D
nu vreau sa pun carul inaintea boilor sau sa descopar cine a fost primul intre gaina si pui ci pur si simplu constat ca profesorii nu mai sunt aceeasi. pe “vremuri” erau atat de clar conturati, atat de “umani”, repere de care simteai nevoia sa te agati, distincti, ingrijiti, centrali. alte vremuri, alte prioritati.
Da, perfect adevarat. Dar eu cred ca inca mai exista astfel de profesori. Destul de multi daca ma uit in jurul meu. Problema este ca nu ii mai asculta nimeni sau oricum se confrunta si ei cu realitatea asta si cu lipsa generala de respect. Ieri l-am intrebat pe un coleg de religie cum face el liniste la ore. Mi-a spus ca “ii ia tare de la inceput ca sa ii stie de frica. Indulgenta nu este buna, decat rareori ca sa mai atenuezi momentele de tensiune”. Si eu am ajuns la aceeasi concluzie: daca elevii iti stiu de frica iti poti face orele normal, daca nu, daca le arati putina blandete… ai gresit.
like mother like daugher 😉
stim f bine cate cazuri s-au intamplat anul trecut scolar si la vestitul 12 D ;)))