Privirea din exterior
Departe de a trada superficialitate si inconsistenta, o privire din exterior poate fi uneori salutara.
De multe ori suntem atat de adanciti in detalii, in lucruri lipsite de importanta, incat nu mai putem intelege ce este normal, ce este bine, ce este esential. Cred ca, de fapt, in cea mai mare parte a timpului traim la marginea esentialului, planam la suprafata lucrurilor, la suprafata intamplarilor… in ritmul nebun al vietii care nu ne mai da ragaz, sau pare ca nu ne mai da ragaz sa aprofundam ceva.
Si ne trezim ca avem o anumita viata, un anumit stil, care nu reprezinta neaparat idealul nostru, dar cu care, uite-asa!, ne-am pricopsit. Ne aflam intr-un labirint incalcit si obscur, prinsi in mreje si in panze de paianjen si nu ar trebui decat sa ne oprim putin, sa ne detasam si sa ne privim cu ochii unui strain. Nu se pune problema de “cum ne vede lumea”, ci de cum ne-am vedea noi, daca ne-am privi cu ochii altcuiva, cu mintea altcuiva, rupti de obisnuintele si de rutina noastra.
Si daca avem pe cineva de incredere care ne poate oferi aceasta pretioasa privire din exterior, poate ca ar trebui sa o acceptam, fara resentimente si fara rusine.
