Nervi
Nu pot face abstractie de profesia mea in aceasta perioada a anului. Ultimele saptamani de scoala sunt cele mai epuizante si cele mai solicitante. Rugaminti, implorari, umiliri sau, dimpotriva, amenintari, reclamatii… Toate porcariile si mizeriile se inghesuie sa ma sufoce si sa imi ia aerul. Nu imi plac de nici unele si de nici un fel… Mi-e greata! Desigur, daca tot este imposibil sa scap de asa ceva, prefer abordarea “am auzit ca aveti nevoie de un computer” decat “va reclam la…”. Chiar daca rezultatul este acelasi. Raman neclintita. Detesc coruptia, detest compromisurile, favoritismele si presiunile si cu cat sunt mai multe, cu atat mai neinduplecata devin.
Iar cei corecti sunt persecutati, priviti stramb, vorbiti de rau, neintelesi pentru ca este o prostie sa nu “lasi de la tine”, sa nu pleci urechea la sugestiile directiunii care de altfel, mi-a si sugerat ca imi va face viata grea pe viitor. Sau am eu mania persecutiei?
asa am si eu 5 papagali care vor vedea bacul pentru ca diriginta vrea o pensionare placuta si directorul nu vrea necazuri.
🙁
Corupţie ca peste tot …:|
Mie cel mai mult mi-a placut abordarea “barbateasca”, “transanta”: “Cat ma costa…?” . Mi-a stat pe limba sa raspund:'”Nu dispuneti de suma respectiva”, dar m-am abtinut pt. ca: 1) M-a fi luat in serios si 2) …sigur dispunea!. 🙂
Dar apoi vedem copiii in ultima zi de scoala, cu lacrimi in ochi, ne gandim la viata care le sta in fata, cu dulcele si amarul ei zilnic, si gasim puterea sa mai incepem si urmatorul an scolar. Cine nu e de un idealism “desantat” sa nu intre in invatamant!
Vacanta placuta!
Foarte frumos spus si de altfel, perfect adevarat. Ma roade curiozitatea, ne cunoastem? In clipa asta nu gasesc nici o Irina, profesoara, in minte… 🙂 Oricum, multumesc pentru comentariu.
si vacanta placuta! 🙂
Nu, nu ne cunoastem. Decat de aici. Ne mai “vedem”!