Pe cai! – I
Am terminat! Gata! Am incheiat un capitol din viata mea.
Imediat s-au bulucit altele ca sa nu ma lase sa respir, dar asta este viata si pot doar sa sper ca voi avea si eu candva un timp pentru mine si numai pentru mine.
De ce am facut pauza? Pentru cei din invatamant este vorba de o experienta familiara: gradele. Acum ar fi cam trebuit sa termin cu toate, dar viata este complicata si te imbie la amanari.
In fine, am dat gradul II. Programa imensa, trei examene in unul singur, de doar 3 ore. Or fiecare dintre ele ar fi necesitat macar 2 ore… la acele subiectele bine ticluite…
Ignoranta cum am fost, m-am apucat sa invat serios pentru acest examen cu doar o luna inainte. Acuma, lumea se poate gandi, lasa, ca esti profesor, le stii. Pai da. Dar nu pentru un asemenea examen. Si apoi, ce predam noi, mai ales cei de la liceu care nu predau gramatica, inseamna o treime din ce se cere. Si daca mai pui si proba orala de pedagogie ajungi la mai putin de o treime.
Am invatat. Am inceput de la 6-7 ore pe zi si am ajuns la 10-12 si chiar mai mult in ultimele zile. Mi-am dat seama ca nu voi reusi sa acopar tot si ca va trebui sa ma hotarasc la ce parti renunt. Ha! Aici nu am avut niciodata intuitie! Din literatura a ramas neacoperit cam 5%, din limba romana cam 20% (sintaxa asta noua structuralista, ca pe cea veche o mai stiu cat de cat, dar ce folos!) iar din metodica mult mai mult… Pentru pedagogie am zis ca invat dupa ce iau scrisul… dar am mai frunzarit din cand in cand cate ceva…
Asa… cu motoarele pornite la maxim m-am dus in ziua hotarata la examen. Cu o fosta colega de facultate si prietena care este insarcinata in luna a patra. Amandoua, vai de noi.
Vine comisia, se deschide plicul cu subiecte si poc! una in moalele capului. La limba aveam sintaxa. Imi zic, adunandu-ma de pe unde ma scursesem cand am auzit subiectul, ca mai sunt doua… oi avea mai mult noroc. Vine literatura, alta palitura in moalele capului, un subiect generos (Fantasticul la Eminescu si la Caragiale), dar din acel amarat de 5 % pe care il expediasem. Cu metodica a fost mai mult sau mai putin la fel.
Era un cosmar? Parca totul era ireal… nu imi reveneam si nu intelegeam ce naiba se intampla. Chiar se intampla? A trebuit sa ma dezmeticesc repede cand prietena mea a zis “Eu plec, ies din examen ca nu stiu nimic!”. “Esti nebuna? Stai aici, incepe si tu cu ce stii mai bine, dar orice s-ar intampla, o ora pentru fiecare, altfel nu le acoperim!” – la un astfel de examen trebuie sa fii foarte atent cu timpul, altfel ai probleme. Nota minima ca sa fii admis – 7.
(Ea a luat 10 la metodica unde spunea ca nu stie nimic!)
Felicitari! Deci asta era…Imi amintesc cat de greu e gradul al II-lea.
E intotdeauna si o loterie cu examenele. Si eu am dat examene in vara asta, desi nu grade, pentru ca am terminat cu ele, dar fac un masterat legat de informatica in educatie. Asa ca am avut prilejul sa tocesc cam ca in sesiune si n-a fost rau. M-am bucurat sa vad ca inca mai pot invata, si inca ceva ce pana de curand imi parea incomprehensibil. E o provocare si-mi cam plac provocarile, in ciuda varstei. 🙂
Un week-end relaxant!
Multumesc!
Cred ca mai putem invata pentru ca, de bine de rau, ne folosim mintea destul de mult si nu prea are cum sa rugineasca. Dar adevarul e ca e cu atat mai admirabil cu cat avansezi in varsta. Eu de pilda, fara sa fiu laudaroasa, cred ca pot invata mai mult decat elevii din ziua de azi. Am un exercitiu considerabil in spate…
Categoric, mintea e un fel de muschi care trebuie antrenat si tinut in forma. Totusi, sa inveti sustinut, din greu, o perioada lunga de timp, e altceva decat sa absorbi cantitatea zilnica obisnuita de informatie.
Speranta si telul meu secret e ca asta o sa ma fereasca de Alzheimer, una din spaimele mele.
;)) Pana atunci va face medicina destule progrese, sper!
Felicitari!
M-am gandit la tine astazi si am vrut sa vad ce mai zici.
Se pare ca am nimerit bine.
Mult succes in continuare.
Mi-am amintit aventurile mele cu invatatul in facultate: aveam unstres imens sa acopar tot, pentru ca daca din 100 de subiecte nu invatam unul, pe acela il aveam la examen :-).
Multumesc de incurajare!
bine ai revenit printre oameni 🙂
eu sunt in miezul gradului1 dar n-am nici un chef sa-mi fac ordine in ganduri/foi. poate iminenta pericolului o sa ma puna pe jar … dar asta peste cateva luni bune.
nu te felicit ca n-am inteles ce nota mare ai luat[desi stiu].
:)) Multumesc, multumesc!
Koma, asa am facut si eu, pana nu am simtit presiunea aceea a examenului care bate la usa, nu m-am apucat… Dar cate emotii am avut si ce am trait… sper ca m-au lecuit de asa ceva.