Ale noastre dependente…
Nu stiu cati isi pun problema dependentelor noastre cele de toate zilele. Eu ma intreb din cand in cand si chiar ma supun la mici teste: dupa examen, am renuntat din nou la cafea, de 1 an si 5 luni nu am mai luat nici o pastila gen antinevralgic, aspirina, paracetamol etc… Dar independenta totala este o iluzie intr-o lume in care electricitatea, apa, serviciile diverse, inclusiv serviciul nostru, ne conditioneaza si paraconditioneaza. Ma grabesc sa spun ca nu cred intr-o robinsoniada asa, de amorul artei. Mi s-ar parea un capriciu frivol. Il admir insa pe cel care, constrans de imprejurari, este capabil sa o ia de la zero si sa reconstruiasca civilizatia chiar si de unul singur.
Asadar, lucrurile sunt nuantate. Cum ar trebui sa intelegem dependenta? Si ce este mai trist? Sa fii dependent de un lucru sau de o persoana? (Nu numesc dependenta relatia dintre doi indragostiti. Ea transcende aceasta problematica).
Cred ca atata timp cat noi suntem stapanii deciziilor noastre, cat punctul la care ne raportam, pe care ne bazam este in noi si nu in afara noastra, suntem independenti. Nu circumstantele ne dicteaza viata, nu cafeaua, nu ciocolata, nu apa calda… Lipsa lor nu ar trebui sa ne strice ziua, sa ne faca morocanosi.
Tot ce am, duc cu mine spune proverbul latin.
“Freedom is just another word for nothing left to lose”, cum canta Janis Joplin in “Me and Bobby Mcgee”.
Si eu ma gandesc de multe ori la asta, la unde incepe dependenta si se termina libertatea. Sigur, tot ce ne face viata mai usoara se plateste, asa cum pisica mea isi plateste confortul prin captivitate. Si (nu pot sa nu glumesc!) am mai si castrat-o!
Poate ca cea mai grea uneori e dependenta de oameni, nu de obiecte. Dar si obsesia de a fi independent e ciudata si ea uneori si te poate ingradi. Stiu persoane care au o adevarata fobie de asta.
Nu-i usor sa-ti tii echilibrul pe barca asta! 🙂
Asa este, trebuie sa dobandim arta echilibrului. In multe privinte. UN alt nume al ei este calea de mijloc.
Pisica ta este cu siguranta mai fericita decat pisicutele de pe strada si, daca ma gandesc la felul de a fi al neamului pisicesc, este la fel de independenta. 🙂
Ca veni vorba de echilibru
http://www.youtube.com/watch?v=scZGPZchl3s
Tot eu. Ar trebui sa scrii ceva si despre dependenta de munca. Nu e un basm, eu stiu asta. Nevoia de a face mereu ceva util altora, care pana la urma (poate spun prostii, dar eu asa simt) vine dintr-un fel de frica, din dorinta de a/ a-ti demostra ca inca esti.
Cred ca ai dreptate… Dar nu am aprofundat subiectul, desi, daca ma gandesc la mine, ani de zile am muncit enorm. Abia anul trecut am renuntat la peste 70 de ore de munca pe saptamana…
Enorm! Ia-o mai usor, altfel calatoria ta va fi scurta! Mai bine cu un tren mai lent, din rapid nu apuci sa vezi mai nimic din peisaj. Si e pacat! 🙂
:)) Ai mare dreptate.