Religia…
Trebuie sa o iau metodic pentru ca subiectul este prea vast si destul de complex.
Mai intai: cuvantul religie provine din latinescul religo-ere care inseamna a uni, a aduce impreuna. Acest cuvant are un echivalent in sanskrita, anume yoga, yoga fiind tot un complex de discipline si practici care unifica la toate nivelurile.
Eliade vorbea despre un crestinism cosmic, eu as vorbi ca vechii ezoteristi de o religie universala, un adevar unic, absolut, valabil pentru intreaga realitate.
Coomoraswamy vorbea despre sacrificiul luminii albe care se rasfrange in nuantele curcubeului. Lumina alba este adevarul pur, nuantele curcubeului sunt diferitele religii care interpreteaza acest adevar, il adapteaza mentalitatilor si epocilor pentru ca el sa poata fi inteles si trait, pentru ca, sa fim seriosi!, cati dintre noi pot intelege suprema abstractiune numita divinitate? Si aici sunt de acord cu Blaga care a numit-o Marele Anonim.
Prin urmare, fiecare religie nu surprinde decat o frantura din adevarul ultim, acea frantura pe care o pot capta oamenii unui anumit timp si spatiu si toate religiile sunt drumuri si modalitati diferite de a ajunge in acelasi punct unic.
Insist asupra faptului ca religia nu are nimic in comun cu demagogia, nu este declarativa, ci este un ACT INTERIOR.
Cand incep sa se bata pentru ciobul lor colorat deja oamenii nu mai au nimic in comun cu religia. Si bine spunea cine spunea ca, cu cat credinta slabeste, cu atat se intareste fanatismul.
Exista 3 credinte monoteiste… si exista o frumoasa parabola, a celor 3 inele, care ne da o solutie despre cum ar trebui sa le intelegem:
Un tata da celor trei fii ai lui cate un inel. Imediat cei trei s-au intrebat care este cel mai frumos…
Prin natura si caracteristici, cei trei sunt diferiti, de aceea tatal le-a dat inele diferite, adaptate la posibilitatile si necesitatile lor, desi complementare, pentru ca tatal vrea ce e mai bine pentru fiii sai, dar acestia nu inteleg si nici nu vad… Cheia sta in modul in care fiecare isi foloseste inelul pentru a fi de fiecare data un reflex mai fidel al tatalui.
Va urma…

Niste randuri care mi-au placut…
“O sa fiu cinstit. Nu ateii imi stau in gat, ci agnosticii. Indoiala este buna un timp. Toti trebuie sa trecem prin Gradina Ghetsemani. Daca si Cristos a simtit-o, trebuie sa o facem si noi. Daca Cristos a petrecut o noapte dureroasa in rugaciune, daca a izbucnit, pe cruce: Doamne, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit?, atunci toti avem dreptul la indoiala. Dar trebuie sa mergem mai departe. A alege indoiala ca filosofie de viata e la fel cum ai alege imobilitatea ca mijloc de transport.” (Yann Martel – Viata lui Pi)