Hohote de ras
November 16th, 2008 at 11:35am |
Sigur, cand ai un accident nu te scalzi in cele mai bune ape ale tale. Unde mai pui ca si declaratiile astea te obliga sa folosesti un limbaj de lemn, nefiresc. Si in plus replicile mai sunt si scoase din context. Dar nu ma pot abtine sa nu rad in hohote…
Posted in Calatoria mea, Umorul efemer
Tot eu comentez (vorba ceea, eu spun gluma si tot eu rad): vroiam sa spun ca ultimul anunt… de angajare… poate parea sadic, dar e mai bine sa fie sadic decat sa te lase sa iti faci iluzii…
Nu cred ca e sadic, cred ca e un fel de a atrage printr-o abordare non-conformista. Cei care se ocupa cu asa ceva (am si eu unul care mai vine sa manance si sa doarma pe aici cateodata, un fel de alien care seamana vag cu fiul meu) au un anumit profil si o anumita varsta si cred ca non-conformismul asta ii atrage.
🙂 Asa este… si totusi, dincolo de umor poti vedea ca ti se cere foarte mult, ti se cere, cum se spune acum, sa fii proactiv, si pana aici nu e nimic rau, dar echilibrul este unul fragil… Nu? Nu este prea simpatic sa stii ca cineva va fi dat afara, ca si tu poti fi dat afara oricand daca nu corespunzi standardelor. Mie nu mi-ar placea o astfel de ghilotina deasupra capului, nu m-ar motiva.
Si eu am ras prima data cand l-am citit, apoi l-am citit a doua oara si a treia oara si perspectiva mi s-a schimbat.
Din cate observ din comportamentul alien-ului personal, la varsta lui si, poate, in domeniul asta foarte solicitat, se schimba locul de munca foarte frecvent. Evident, angajatul actual nu corespunde cerintelor. Si la un moment dat zice anuntul: “Te tine? te tinem si noi!”, ceea ce suna optimist.
Poate vom avea si noi o asemenea ghilotina. Noua ne tot zice sefu (“ce om!”) ca in curand vom avea doar contract pe un an cu scoala, nu vor mai exista titulari. Desigur, ai auzit si tu variante similare.
Slava domnului, de asta nu ma tem. Ma simt intr-un fel in liceul unde predau ca intr-o mare familie, tin la colegii mei, directiunea ma apreciaza profesional, chiar daca poate ca personal nu ma agreeaza asa de mult… Daca nu vor mai exista titulari abia astept sa vad cu cine ne vor inlocui, nu mi-e teama de exemene si nici nu ma sperie perspectiva de a lucra in alt domeniu…
Dar un director, oricat “de om” ar fi, ca am auzit o multime de povesti despre astfel “de oameni”, nu poate taia si spanzura de capul lui…
De acord cu Irina, abordare inedita.
Va simtiti ca intr-o mare familie? La ce alt liceu mai predati? :))
Acum am realizat ca la anul nu o sa-l mai vad pe Calator:((( Imi place la el, ca pot sa fiu copil in preajma lui.