Yes-man
Filmul, o comedie usurica, da un alt inteles decat cel obisnuit termenului: un adept inrait al lui “nu” – interpretat de Jim Carrey – ajunge sa il ia pe “da” in brate si sa nu ii mai dea drumul. In viziunea mentorului sau, a spune nu echivaleaza cu ratarea unor oportunitati, cu inchiderea unor porti sau ferestre spre ceva minunat, cu refuzarea posibilitatii de a evolua. Dar trebuie sa intre in ecuatie si discernamantul, nu se poate sa spui orbeste da la orice. In fine, yes-manul din film este un aventurier simpatic, benign… foarte uman in esenta, departe de definitia incetatenita a termenului.
Si nu am putut sa nu remarc diferitele tipuri de yes-man din jurul meu, toate la fel de nocive. De la atat de pitoresc numitul “pupincurist” pana la cel care da din coate, isi croieste loc cu ravna in fata sefului, face diferite lucruri numai si numai pentru a fi remarcat, pentru a avea ceva de castigat si nu dintr-o pornire sincera sau din constiinta ca este necesar. Este superficial, neglijent atunci cand nu este vazut si infocat si latrator cand se simte privit. Este nepasator fata de cei ca el si unsuros si mieros cu superiorii.
Tot yes-man este si insul cenusiu si umil care accepta orice aberatie, tace si inghite, se conformeaza la orice i se spune. Daca ii zice seful sa vina sambata si duminica la lucru, vine, daca ii spune sa ramana pana la ore tarzii din noapte, ramane fara sa cracneasca, daca i se cere sa isi ia de lucru acasa, nu scoate nici un pas!
Yes-manul este un focar de epidemie. Ceilalti vor fi consternati, revoltati, dar, in cele din urma vor face la fel, pentru ca “nimeni nu este de neinlocuit”.
Cand sa ma bucur si eu ca scrii pe blog, tu vii cu chestii de-astea, parca nu-mi ajung zi de zi. 🙁
Pai, cum sa nu faci daca zice seful?! Ce daca iti cere sa-i faci lui orele sau sa-i corectezi testele, sa-i scrii rapoartele, sa faci proiecte si sa-l pui pe el coordonator, sa-i dai lucrarile pe care le-ai facut pentru examenele tale ca sa le copieze si el sau sa rezolvi subiectele la bac ca sa fie date cui trebuie? Zice seful- faci! Ca altfel…
Orice asemanare cu persoane sau fapte reale e pur intamplatoare!
Trebuia sa ma descarc… 🙁
Ok, mi se pare corect.
Neataaa … nu ne-am mai auzit de mult
asadar sa incepem in forta 😀 .. ei bine nu sunt de acord cu perspectiva domniei voastre 🙂 … eu am vazut filmul asta in alta cheie. yes-manii de care zici tu, sunt de fapt niste no-mani … ei refuza sa vada adevaratele oportunitati, si raman mereu pe langa un sef mic caruia ii suporta orice numai ca sa obtina niste mici avantaje.
eu tot anul trecut am fost yesman … la propriu, nu am refuzat nimic din ce mi-a venit in cale. si pot sa zic ca am realizat niste lucruri cu adevarat speciale pe care nu avem cum sa le fac daca ma temeam in vreun fel de schimbare. schimbare pe care nu am inteles-o intotdeauna in momentul in care am acceptat-o. de fapt cred ca despre asta vb filmul… cum sa inveti sa accepti schimbarea si sa te bucuri de ea, chiar cand nu o intelegi si sa ai increderea ca ea duce numai la bine …
au fost si lucruri simplutze sau materiale – gen am fost la 12 noaptea cu gogosarul in parcul carol, sau ca am baut pentru prima oara sampanie Mo?t et Chandon, dar am si descoperit si apropiat un prieten foarte bun, pe care nu aveam cum sa-l cunosc cu adevarat si sa facem ce am facut impreuna daca aveam cea mai mica prejudecata.
la finalul anului de yesman am facut o lista cu toate lucrurile pe care le-am facut pentru prima oara in anul 2008 si am descoperit ca au fost aproap 60 … adica cel putin unul pe saptamana… a fost fenomenala senzatia… si atunci cand le-am facut, si atunci cand le-am rememorat…
cat despre yesmanii in sensul strict al cuvantului … looseri adevarati :D, nu merita nici jumatate din gandul nostru
o zi excelenta si spor la scris!!
🙂 Bine ne-am regasit, ti-am simtit lipsa, dar m-am resemnat… Ma bucur sa te aud din nou si atat de in forma. Am incercat asa un doi de invidie cand am ajuns la bilantul tau, 60 de experiente noi este ceva. Nu numai ca ai avut atitudinea corecta, dar trebuie sa fi avut si ocazii. Pesemne ca cine le merita le primeste.
Vant bun la pupa!