Prietenia – II

Prietenia ar consta asadar din apropierea care se realizeaza intre doua sau mai multe fiinte.
Astazi, aceasta apropiere este inteleasa, din pacate, in mod superficial si mai mult exterior. Suntem prieteni cu colegul de banca, cu vecinii, cu colegii de serviciu etc., deoarece activitatile si imprejurarile ne apropie. Daca ne mutam la o alta scoala sau ne schimbam serviciul, dispar si legaturile noastre de “prietenie”… O astfel de “prietenie” este intamplatoare si circumstantiala.
Adevarata prietenie nu se bazeaza pe circumstante si nici pe asemanarile exterioare (temperamentale, sociale, rasiale). Explicatia ei trebuie cautata in afinitatile interioare. Prietenia apare intre cei care au aspiratii similare, intre cei care viseaza la acelasi Ideal, care au aceleasi asteptari, nazuinte, idei, care merg pe acelasi drum in viata.
Deoarece izvoraste din suflet, prietenia depaseste si legaturile de sange si distantele spatiale si temporale, bazandu-se pe inrudirea spirituala. Un discipol al lui Confucius, Meng-Tse, spunea despre prietenie: “Omul intelept si virtuos dintr-un sat leaga spontan prietenie cu ceilalti oameni intelepti si virtuosi din satul sau; omul intelept si virtuos dintr-un regat nu trebuie sa se straduiasca pentru a obtine prietenia celorlalti oameni intelepti si virtuosi din regatul sau; omul intelept si virtuos dintr-un Imperiu devine prieten in mod natural cu ceilalti oameni intelepti si virtuosi din Imperiu. Omului intelept si virtuos, nu ii este de ajuns sa lege prietenie cu toti oamenii intelepti si virtuosi din intreg Imperiul si de aceea examineaza si studiaza actiunile vechilor intelepti, le recita versurile si le explica doctrinele. Incearca sa cunoasca toate evenimentele secolului in care traiau si, in acest mod, ajunge sa ii cunoasca intim si sa lege cu ei cea mai sublima Prietenie”.
Prietenia este o legatura profunda si intima. Ea presupune iubirea si necesita cunoasterea. Cu ajutorul ei cunoastem capacitatile si necesitatile celuilalt si gasim justa masura in sprijinirea si impulsionarea lui spre mai bine. Prietenia ne inspira, de asemenea, dorinta de a fi mai buni pentru a ne merita prietenii, de a ne rezolva mai repede propriile probleme pentru a fi mai disponibili pentru ceilalti.
Prin dorinta de perfectionare pe care ne-o trezeste in suflet, Prietenia nu reprezinta doar o convietuire agreabila si interesanta, ci incurajeaza cultivarea virtutilor ca: stapanirea de sine, sinceritatea, bunavointa, solidaritatea, rabdarea, generozitatea, modestia, curtoazia, fidelitatea, dragostea, abnegatia, perseverenta, toleranta. Ea naste respectul fata de celalalt si statornicia si ne ajuta sa manifestam ce este mai bun in noi: de dragul prietenilor, atunci cand au nevoie de ajutorul nostru, renuntam la comoditatile noastre, la micile noastre prioritati egoiste; de dragul prietenilor devenim mai toleranti cu lumea si in acelasi timp mai exigenti cu noi; de dragul prietenilor invatam sa ne stapanim mai bine personalitatea, ne cizelam si ne rafinam conduita. De dragul lor ne mobilizam in aventuri pe care altfel nu ni le-am fi imaginat si ne imbogatim cu noi experiente….
Prietenia adevarata este mai presus de vicisitudini, care nu pot decat sa o intareasca si sa o purifice. Ea devine rezistenta si stralucitoare ca un diamant, dar suava si tandra in acelasi timp, luminoasa si surazatoare, calma si afabila.
Prin Prietenie devine cu putinta sa traim in mod efectiv sentimentul de fraternitate, sa descoperim legaturile invizibile si profunde care ne unesc pe toti oamenii.
Scolile de filosofie s-au asezat de la inceput sub semnul fraternitatii si al prieteniei. Scoala lui Pitagora, de exemplu, a fost numita “comunitate de bunuri intre prieteni”, koino ta ton philon.
Suntem Calatori… iar flacara Prieteniei ne ajuta sa mergem impreuna, sa infruntam impreuna probele inevitabile, suisurile abrupte sau meandrele drumului si sa ne fie astfel mai usor…