Peschesul sau ploconul sau atentia sau…
Am mai vorbit despre obiceiul acesta pe blog; imi exprim nemultumirea de cate ori am ocazia. Spiritul de turma, lasitatea, caracterul nostru lesinat sau atrofiat ne cer sa contribuim la bunastarea diverselor specimene cu care avem de-a face, cumparandu-le bunavointa, profesionalismul (pe care in alte conditii nu sunt dispusi sa si-l valorifice) sau platindu-le serviciile pentru care sunt deja platiti…
Revolta mea a devenit exasperare cand am auzit ca se poarta sa dai ceva consistent medicului si atunci cand te duci la o clinica particulara. Hai, inteleg, la un spital de stat, unde medicii au salariile pe care le au si unde totusi nu se percep tarifele de la un spital particular, dar proliferarea fenomenului si in directia asta mi se pare deja maligna…
Si nu ne referim la o cutie de bomboane sau la un buchet de flori. Acestea sunt semne de consideratie si respect absolut firesti.
In invatamant, de pilda, ne referim la cercei si lantisoare de aur date inspectoarelor, la cadouri serioase pentru care se strang cu zel bani ori de cate ori se iveste o ocazie. Exista deja o traditie ca la fiecare curs din minunatul program de perfectionare continua sa se aduca un obol celor care il tin. De ce? Pentru ca asa se practica, asa face toata lumea. Si, eu trebuie sa fac ca toata lumea? Daca e un lucru incorect si cu care nu sunt de acord trebuie si atunci? [Nu stiu daca mi-am pus sau nu colegii in cap, dar nu am acceptat sa fiu “ca toata lumea”]
Asta toamna am fost alaturi de o colega care a avut inspectie si mi s-a strans inima cand aceeasi persoana care m-a inspectat si pe mine cu multi ani in urma, in cu totul alte conditii, a cerut explicit sa i se plateasca taxiul, la dus si la intors… E drept, aceeasi persoana care altadata fusese foarte sobra, serioasa si temeinica, acum a zambit cu indulgenta. Totul era a priori perfect. Si uite asa, ca sa fie atomosfera destinsa, sa fim cordiali unii cu altii, platim taxiuri sau ii luam de acasa cu masina, cumparam cadouri scumpe si toata lumea e multumita si ireprosabil de corecta si morala… cand de fapt ne balacim…
Si pe mine ma irita groaznic asta cu cadoul la cursuri, mai ales ca eu sunt dintre cei care chiar nu au nevoie sa dea nimic, pentru ca invat. Ca si tine, sunt sigura. Dar ideea e sa luam diplome fara efort, asta se cheama ca organizatorul a fost “rezonabil”.
Dar ce zici de cadoul pentru directori, cu diverse ocazii, in plic si cu semnatura “contribuabililor”?
N-o sa fim normali pana nu se va renunta la toate astea, si asta nu cred ca o sa se intample.
De asa ceva nu am auzit, de plic si semnaturi adica. Adica am auzit, dar plicul era adresat profesorilor de la unele facultati si garanta o nota de trecere la examen in functie de suma din plic… 🙁
Am mai auzit si eu de bubele din invatamant. Imi amintesc cum a fost cand am dat bacalaureatul. 🙂
Asta nu ma mira absolut deloc, iar la spitale lucrurile astea sunt clasice. Pana si la televizor apar cazuri in care oamenii sunt disperati ca doctorii le spun de la obraz ca daca nu le dau cat cer nu se uita la ei. 🙁
Va mai trece multa apa pe Dunare, cum se spune, pana ce se vor remedia situatiile aici.
Stiu din familie caz, nu spun cine, ca o defaimez pe mama:)) Cand a fost delegata sa fie cea care aduna banii pentru directoare (in fiecare an de cand ma stiu, gen 14), de mai multe ori pe an. Mi se pare scarbos. Iar cu inspectia, daca nimeni n-ar da nu si-ar permite decat sa comenteze prestatia.
Sa ceara explicit bani, trebuia refuzat, dar doar de cel care era inspectat. Daca nu a avut curaj Calatorul nu are nici o vina.
Iar da, unii medici sunt niste porci. Dar am un prieten, acum isi face rezidentiaul, si desi a terminat in primii 300 din tara, nu ar putea trai daca nu ar sta cu parintii.
Nu accepta decat de la cei care “se vede ca au de unde” bani, si absolut niciodata nu cere. Dar din cauza altor animale, este si el bagat in cateria “porcii aia de medici”.
Nu i se platesc garzile decat din anul 3, si uneori sta 19 ore in spital, fara ca spitalul sa-i dea de mancare…