Revederi…
Sunt 14 ani de cand am terminat liceul si mi-am luat zborul din orasul de pe malul marii pentru a nu ma mai intoarce decat in scurte vizite. Liceul, am mai spus-o, este perioada cea mai draga mie dintre toate. Abia daca mai stiu numele catorva colege de facultate si mai pastrez legatura doar cu 2, stiu in schimb numele tuturor colegilor de liceu, ma gandesc cu drag la toti si pastrez legatura cu… hmm, o singura persoana, cea mai buna prietena a mea din liceu. Da, dar in sufletul meu toti au un loc al lor.
Nu am fost la intalnirea de 10 ani. S-a nimerit in cel mai prost an din viata mea si nu am vrut sa ma duc asa… Este si intalnirea asta o problema. Cum te prezinti, ce vei spune despre tine? Ce ai realizat? Cum vei fi privit? Filmele puerile pe acest subiect au o samanta de adevar.
Anul acesta mai facem o intalnire. Anul acesta ma duc. Din nou sunt pe picior gresit, dar ma duc. Toti au copii minunati… aproape toti. Eu sa incerc sa vad partea plina a paharului? Inca nu am mari obligatii si responsabilitati, inca am o mare libertate de miscare… Nu e o consolare. Am timp pana in iunie sa ma gandesc cu ce atitudine sa intampin acest eveniment.
Si eu tin legatura cu o colega din liceu, care apoi mi-a fost colega de facultate, acum de masterat si ne-am promis ca daca ajungem la balamuc sa impartim o camera si acolo. Nu e o prietenie foarte stransa, dar in general stim ca putem conta una pe alta si si cred ca asta conteaza cel mai mult. Cine zicea ca “un prieten e cel care ta ajuta fara ca verbul sa fie urmat de un complement circumstantial de loc, de timp sau de mod”? N. Steinhardt?
Cred ca ar trebui sa te duci nu ca la o “dare de seama” ci ca la o sueta. Nu e un bilant, nici o etalare, ci doar un moment din viata de petrecut impreuna, si e normal ca unii sa fie in toiul urcusului, altii sa coboare pentu moment. Nu putem fi toti in varf mereu. Si ar fi si plicticos, nu? Incearca sa tratezi mai superficial acest moment si sa nu-ti creezi asteptari de la el. E ceva ce incerc si eu sa fac, cu momentele care au o incarcatura emotionala mare. Nu prea imi iese, dar poate tu reusesti..:)
Da, nu e o dare de seama (ar fi culmea sa mergem cu cv-ul!) dar e o ocazie pentru un bilant, pe care il faci in sinea ta. Eu simt cumva obligatia sa ma adun, sa ma gandesc ce as putea spune depre mine. Uneori imi trece prin cap raspunsul “nimic”. Ce le-as putea spune? As vrea mai mult sa ascult. Sa privesc.
Nu cred ca n-ai avea ce spune, dimpotriva, cred ca ai invatat si ai acumulat multe, si ca realizarile, care la altii se vad, fiindca sunt in exterior, sunt poate mai interiorizate si deci, mai valoroase. Si, o adevarata reusita, ti-ai gasit perechea!
;;) Cu ultima, ai mare dreptate.
don`t tell me 🙂
si eu m`am bucurat ca nu pot sa prind 10+liceu, fiind intr`o comitie de bac deplasat din oras, dar la 10+facultate am fost… si chiar daca erau putini cei prezenti, venisera doar cei cu rezultate notabile. En fin, i`am surclasat pe toti la numarul de copii, asumandu`mi toti elevii la care predau :). Pe de alta parte intalnirile astea nu sunt deloc sanatoase. Iti arata cat esti de urat, ce vremuri bune si ireversibile ai lasat in urma… etc etc.
Pot, vreau si mi-ar placea sa ma prezint eu ca’ copilul Calatorului. Acesta a contribuit la formarea mea. Semanam mult si ar fi o realizare pe care nimeni de la reuniune nu o va mai avea.
Nu ca un om de aproximativ 30 ani sa aiba copil de 19 :))
Ci copilul sa fie…..Michael 😀 !!!
Calatorul este o persoana minunata si realizarile lui nu se masoara in zero-uri in banca, de fapt pentru ca lucreaza in invatamant asa se masoara, dar zic ca nu se masoara in bani, in achiziti, in diplome, ci in copii ajutati, prieteni sustinuti, zambete aduse elevilor si mai ales lui Michael si traduceri (de mantuiala) facute.
Acum am citit si comentariile, Irinutza mi-a luat-o inainte.
Eu acum sunt pe ultimele sute de centimetri si deja regret ca nu am trait mai mult, dar nu regret ce fac pe moment, valabil si pentru reuniune, te duci ca sa te simti PE MOMENT BINE.
Ramane valabila oferta.
acum imi pun un mare semn de intrebare
oare cum si ce voi fi peste 10 ani ?
unde ma voi clasa in aceasta societate nebuna, pe care imi place sa o numesc jungla 😀
sper sa acumulez multe expriente deosebite si unice… 🙂