Stau stramb…
Uneori lucrurile se schimba, o iau razna sau intr-o cu totul alta directie, iar noi nici nu ne dezmeticim bine, o tinem tot pe a noastra… placa veche si desueta.
Cineva mi-a spus azi ca Ion Creanga ar trebui sa se studieze numai la facultate. Pe loc, mi l-am imaginat pus intr-o vitrina de antichitati, plina de “personaje” curioase, prafuite, decolorate de vreme, pe langa care lumea trece indiferenta. Si mi-a parut rau. Cine mai gusta azi umorul sanatos, stilul ghidus al lui Creanga? Ce e ala vatrar, ce o fi o talanga, cum stau lucrurile cu mijoarca, cu scaldatul, cu pupaza aia din tei? Ce e o pupaza? O tipa cu vino-ncoa’? Ete na! La ce imi trebuie mie, Creanga?? Nu pot trai si fara el? Chiar asa!
Pe de alta parte – am auzit de la o colega – copilutii din clasa intai rezolva la matematica siruri cu subsiruri. Ce-s alea? am intrebat eu. Parintii sunt depasiti de materia odraslelor lor din clasele primare. Aceeasi colega povestea cum vine o vecina la ea sa o roage sa o ajute pentru ca nu intelege ce vrea sa zica tema copilului ei…
Si nu pot sa nu stau stramb si sa judec… cu mintea mea cea proasta: oare ce vor mai studia copiii mei, nenascuti, cand vor ajunge sa mearga la scoala?
