Viata in doi – III
Dragostea ii face pe oameni sa se simtă egali. (F. Dostoievski)
Iubirea mişca soarele si celelalte stele. (Dante)
O alta cheie a unei relatii durabile sunt sigura ca este colaborarea, impartirea responsabilitatilor sau ducerea lor la bun sfarsit impreuna.
Mi se pare o prejudecata puerila aceea ca este doar datoria femeii sa faca unele lucruri – degradante oare pentru barbat??!! dar firesti pentru femeie??!! – cum ar fi calcatul, gatitul, datul cu aspiratorul etc.
Ce cuplu mai este acela in care femeia face totul, iar el stramba din nas pentru ca pantalonul de pijama are o dunga sau pentru ca mananca aceeasi supa de ieri si de alaltaieri!!
Cele mai bune argumente ca sunt treburi pentru ambele sexe? Si nu vreau sa introduc aici polemici despre egalitatea si para-egalitatea sexelor care sunt unul mai egal decat celalalt…
1. Nu mananca amandoi? Nu au nevoie amandoi de curatenie? De haine curate? etc. Atunci de buna seama ca trebuie sa participe amandoi la aceste munci.
2. Viata in doi nu inseamna doar petreceri si vacante unde merg in doi, ci si marunte treburi zilnice pe care este corect sa le faca tot amandoi. Altfel, el isi angajeaza o menajera…
Exista, desigur, si indeletniciri specific feminine: brodatul, impletitul, cusutul, carpitul etc.
Precum exista indeletniciri tipic masculine: tamplaria, mesteritul la masina, reparatul diverselor obiecte de prin si de pe langa casa etc.
Dar inertia sau interesul ii determina pe unii sa proclame sus si tare ca “asta e treaba de femeie”, “asta nu e treaba de barbat”, “asta nu e treaba ta” cu variatiuni pe aceeasi tema.
Chiar daca femeia accepta situatia, lucrurile nu vor sta prea roz.
Parerea mea e ca cineva va suferi inevitabil intr-un astfel de cuplu… Ghiciti cine!
Vrea un barbat sa o faca pe femeia din viata lui sa sufere? Hmmm… Ma opresc aici.
D-na Elena Girlea, consilier in materie de relatii…
va ganditi sa va schimbati orientare in materie profesionala? ;))
Iata cineva care ma cunoaste… ;)) Cum sa inteleg intrebarea ta?
De altfel, nu sunt nici un fel de consilier… Ieri m-a intrebat o prietena ceva legat de domeniul acesta al inimii albastre si i-am spus, citez, si iarta-mi limbajul colocvial, “naiba stie cum e mai bine”, fiecare simte… eu ma pricep, ca toata lumea sa imi dau cu parerea, iar in posturi am enumerat cateva din observatiile pe care le-am facut si care mi se par valabile. Unele, sunt rezultatul propriilor mele greseli, dar care sunt acestea, nu o sa stii tu si nici altii.
curiozitate…nimic mai mult…
poate si un pic de spirit de gluma…
ma stiti pe mine ala care pune intrebari serioase… :))
Imi place ce ai scris… atat aici, cat si in celelalte doua parti. Si-asa ca e destul de greu sa gasesti pe cineva (in ziua de azi, as completa, dar poate ca as gresi), iar daca il mai si pierzi pentru niste prostioare, pentru niste imaturitati, pentru niste nimicuri la urma urmei… Bine ar fi sa se gandeasca mai multi la asta. 🙂
Ai dreptate, este greu sa gasesti pe cineva cu care sa merite sa convietuiesti. Si din nou ai dreptate spunand ca ratam ocazia din cine stie ce motive. Convietuirea este facuta din lucruri mici, cand incepem sa le neglijam, incepem sa renuntam la ea.
he he, ce conteaza ca ati scris astea acu o luna, eu de-abia acu le-am citit 🙂 – ca in bancu cu Mihai Viteazu.
eu una is 100% de acord cu ce scrieti aici – asa de bine le-ati zis, parca m-ati intrebat pe mine… as fi curioasa cam cati barbati gandesc asa :)) – ei, stiu ca sunt totusi cativa, 2-3? sau sa nu exageram, 1 ajunge :))… sau cate mame de baieti… m? 🙂
Intr-adevar, o mama de baiat gandeste in general diferit de o mama de fata, asta e o dovada ca de fapt interesele sunt cele care primeaza. Pentru ca e mult mai convenabil sa iti educi baiatul spunandu-i ca doar femeia trebuie sa faca anumite munci… Dar astea sunt deja mentalitati vechi care, sper eu, se vor schimba in timp.