Viata in doi – II

Dragostea este un lucru simplu si profund. Este un fapt de viata, nu o iluzie.

Dragostea ii arata omului cum ar trebui el sa fie. Cand iubesti, descoperi in tine o nebanuita bogaţie de tandrete si duiosie si nici nu-ti vine sa crezi ca esti in stare de o astfel de dragoste. (A. P. Cehov)

Cu cat ne iubim mai mult prietenii, cu atat si vom flata mai putin. (Moliere)

Convietuirea are sanse sa fie armonioasa daca se bazeaza pe o afinitate reala si daca fiecare dintre parteneri accepta ca nu e perfect, dar se straduieste sa fie la inaltime.

Ce vreau sa spun prin asta? Ma gandesc in primul rand la faptul ca viata nu decurge liniar, ci mai degraba sinusoidal. Tare as vrea sa il vad pe acela care o duce numai bine, merge doar ascendent, fara hopuri, fara poticneli sau stagnari!

Asa se face ca, desi relatia este “perfecta”, intervin uneori oboseala (nu suntem intotdeauna in forma maxima!), micile nemultumiri sau deceptii…

Cele mai bune solutii in astfel de momente mi se par sinceritatea, comunicarea si, de ce nu?, rabdarea. Trebuie sa avem rabdare, sa incercam sa ne intelegem unul pe celalalt si nu sa ne impunem imperativ punctul de vedere, vointa, ideile. Este vital sa tinem cont si de celalalt, sa il ascultam cu atentie.

Am cunoscut un cuplu foarte tanar in care au aparut probleme pentru ca nici unul nu a avut rabdare, nu a vrut sa faca la fel ca celalalt… El hais, ea cea! Certurile iscate din motive total neinsemnate au sapat si au sapat pana s-au trezit despartiti de o prapastie. 🙁