Scoala, e-scoala, scoala vietii – III
Am retinut o fraza interesanta din filosofia lui Wittgenstein: “Limitele lumii mele sunt limitele limbajului meu”. Mi s-a parut extraordinara. Daca nu ai limbaj, cum ai putea conceptualiza, gandi ceva? Exista pentru noi ceea ce nu putem reda prin cuvinte? Intelegem ceva daca nu suntem in stare sa formulam, sa explicam? Ma indoiesc.
Or tinerii din ziua de azi au un limbaj din ce in ce mai rudimentar. Inteleg cuvintele din context, dar acesta nu este de ajuns de cele mai multe ori ca sa isi faca o idee corecta despre ele. Ca sa dau un singur exemplu, in clasa a XI-a sau a XII-a am facut un experiment si am auzit ca zvelt inseamna instarit, rapid, gras, jucaus, glumet, inviolabil, mare, puternic, bine facut… In fiecare an am noi revelatii si descopar ca ei nu stiu cuvinte banale ca ambiguu (si atunci eu rad de ei si le spun ca ambiguu inseamna echivoc! si ei se uita patrat la mine) obiectiv, subiectiv, abstract (care ar insemna neclar sau ireal!!), citadin etc.
Limitele lumii lor sunt date de limitele limbajului lor.
O alta idee, pe care am amanat-o din partea I este legata de mentalitati. Este ciudat cum mentalitatile se schimba doar in anumite privinte si intotdeauna dupa cum este convenabil. Adica scoala nu mai este respectata, profesorii nu mai au statutul de altadata, dar cand vine vorba de a gasi vinovati si responsabili… “Asa te invata pe tine la scoala?”, “Eu il trimit la scoala ca sa invete!”. Am vazut parinti care nu si-au intrebat copilul de ce are 150 de absente, in schimb i-au acuzat pe profesori ca i-au dat nu stiu ce nota la purtare si i-au nedreptatit odrasla. Scoala este intotdeauna vinovata.
Iar profesorii au de fapt din ce in ce mai mult mainile legate. Poate nu stiati, cum nu am stiut nici eu pana de curand, dar daca predai religia nu ai voie de la patriarhie sa pui note sub 7, altfel dai socoteala, nu numai tu, dar si directiunea scolii in care predai! Iar anul viitor poate nu mai primesti binecuvantarea fara de care nu poti preda! Am un coleg care “a dat cu subsemnatul”…
Am mai auzit-o si pe asta, ca temele de vacanta sunt interzise. Un alt proiect al unei minti luminate propunea ca profesorii sa se puna de acord in cancelarie si sa nu le dea toti odata teme elevilor: azi da romana, maine matematica, poimaine engleza etc.! Ca ii extenuam!
Uff, saracutii mamei, sa-i lasam sa stea la tembelizor, sa vorbeasca pe messenger toata noaptea, sa se joace counter-strike, sa vina la scoala si sa doarma cu capul pe banca pe motiv ca “sunt obosit, doamna!”, sa arate ca niste muncitori abrutizati desi sunt abia niste adolescenti…
Le-am spus eu candva ca cineva acolo sus ii vrea prosti si usor de manipulat.
moral si etic sunt chestiuni relative. azi in cel mai serios cu putinta fel m-am gandit daca m-am distrus eu sau s-a distrus lumea.
ridicand tonul la un elev pentru ca nu m-a sesizat din primele incercari de a-l scoate afara din clasa pe motiv ca vorbea la celular tolanit in pozitia lesinat pe sub banca, m-am pomenit cu nedumerirea acestuia fata de gestul meu si reprosul ca imi vars furia asupra lui, eu fiind precis suparat din cu totul alte motive.
cu toate astea, stiu ca ar fi prea usor sa dam vina direct pe ei, … niste tarani… vorba reclamei, adica neexperimentati, tineri, supusi greselilor la tot pasul. constat o stare de lehamite generala, care se aseaza ca o ceata tot mai deasa peste societatea noastra, afectandu-i din plin pe tineri si lasandu-ne, cel putin pe mine, in imposibilitatea gasirii unui remediu eficient.
Foarte adevarat ce spui. Solutia trebuie sa vina, cred eu, de la adulti, care stiu mai multe, sunt mai responsabili. Daca noi am fi constanti, am avea reguli clare pe care le-am respecta, fara slabiciuni, fara sa le uitam sau sa le scoatem din ecuatie in functie de circumstante, tinerii ar intelege ca nu e joaca si trebuie sa se corecteze sau sa se puna pe treaba.
Si eu m-am confruntat cu astfel de elevi. Singura diferenta era ca eu ii pedepseam cu zambetul pe buze, fara sa par iritat si nici enervat.
Iar pedeapsa cea mai grea pe care le-o dadeam (in viziunea lor) era sa ii pun sa stea la colt cu fata la perete, in picioare. Dupa o ora de stat in picioare, incetau sa se mai comporte ca niste… tarani.
De asemenea, ceea ce nu parea sa ii afecteze, le puneam nota minima… 2. Bineinteles, le puneam o intrebare destul de banala, la care, bineinteles, nu stiau ce sa raspunda.
Pedepsele functioneaza doar in masura in care acestea atenteaza la comoditatea lor. Statul in picioare este o adevarata tortura pentru niste oameni care stau in scaun aproape toata ziua. Mai ramane sa caut niste coji de nuci… 😀
in privinta cu temele nu sunt de acord[-x chiar se da prea mult….nu suntem roboti sa invatzam 24 din 24….facem 7 ore la scoala ajungem acasa la 4 si artrebui sa ne apucam din nou de invatzat…..normal k nimeni n-are chef de teme…ar trebui sa iti faci tema la 7 obiete pe ziua urmatoare sau sa inveti….e imposibil [-x
De acord. Dar cred ca daca v-ati concentra efectiv la teme si nu ati sta si cu o ureche la radio si cu un ochi la TV etc., ati reusi sa va faceti toate temele in doar o ora, o ora jumatate. Asta nu mi se pare foarte mult. Pentru ca, sa nu exageram, nu aveti teme in fiecare zi. Mai sunt si materii mai abordabile.
Eu le-am cerut odata elevilor mei din clasa a IX-a sa faca un mic exercitiu si sa nu se mai vaite atat: Sa tina atent socoteala cate ore se distreaza si cat invata in timpul care le ramane dupa ce termina orele de scoala. Au tacut chitic pentru ca nu puteau sa nu imi dea dreptate: se “distrau” cam 95-100% din timp.