Virgina la 30 de ani!
Nu m-am gandit prea mult la virginitatea tarzie pana recent, cand am dat nas in nas cu ea, personificata intr-o tanara usor cocosata, cu desavarsire fada, stearsa, cu voce pitigaiata, tremuratoare (poate fi o voce si pitigaiata si tremuratoare in acelasi timp? Uite ca poate!), avand aerul ca se fereste de ceilalti, foarte ezitanta si trezind celorlalti, sau poate doar mie, o reactie de respingere.
Atunci, brusc, am inteles remarcile lui Mircea Badea si bancurile care nu ma faceau sa rad, ci ma contrariau, cu “ce n-au vrut altii, nu ne trebuie nici noua”.
Acum imi vine in minte vorba unei colege: “Toate lucrurile bune au un timp al lor”. Pai da! Daca nu le faci la timp, din virtute ajung sa se transforme in handicap.
Si acolo undeva, in cele mai multe cazuri, zace ascunsa o hiba, o trebusoara, o problemuta sau chiar mai multe: complexe, inadaptare, incapacitate de a relationa cu ceilalti sanatos, nesiguranta interioara, timiditate bolnavicioasa si cine mai stie ce.
Nu cred ca faci bine ca generalizezi. Virgina la 30 de ani nu inseamna neaparat inadaptata social.
Am folosit “in cele mai multe cazuri”…