Prima impresie
Pentru mine, prima impresie este fundamentala. Dar prima impresie cand vad pe cineva, nu cand citesc…
De pilda, l-am admirat pe Nicolae Manolescu citindu-i cartile, dar ca profesor mi-a facut o impresie execrabila. Asa se face ca nu am fost decat de doua ori la cursul de 1 an pe care ni l-a tinut in facultate. A doua oara m-am dus pentru ca prea nu imi venea sa cred ca poate tine un curs atat de prost.
Primul contact cu un om, privirea, inflexiunile vocii, un ceva imperceptibil rational ma fac sa simt daca vom fi prieteni sau numai cunostinte, daca ne vom comunica sau doar vom comunica. Fireste, sunt rare persoanele care m-au cucerit spontan si de obicei acestea imi cam sunt complementare…
Cea care mi-a inspirat postul este o tanara pe care am intalnit-o anul trecut la corectarea lucrarilor de la capacitate, apoi la bacul oral si scris. Prietenia noastra s-a legat absolut natural, firesc si acum as spune ca parca ne cunoastem de cand lumea. Ea este blanda si dulce, eu mai curand apriga si severa, ea este linistita, nu se grabeste, eu agitata si, prin comparatie, de-a dreptul vitezomana. Cand lucram impreuna, ea da zor, iar eu incetinesc, zabovesc la o cafea, scriu perle din lucrarile elevilor, ma ocup de partea asa-zis administrativa (luat plicuri, predat plicuri…). La sfarsitul zilei, chiar daca ajung acasa cu o ora-doua mai tarziu, am impresia ca am taifasuit cu o buna prietena toata ziua, nu ca am muncit sau studiat…
Postul asta m-a intristat pt. ca mi-a amintit de o prietena pe care am pierdut-o. Era tot asa o complementaritate si un fel de telepatie intre noi, de multe ori ne scriam in acelasi timp si emailurile se “intersectau”, aveam un blog comun etc.
Acum, din pacate, relatia noastra e una strict profesionala, politicoasa si atat.
Asa e viata. O sa-mi treaca. Candva.
Si eu cred in prima impresie, in ce vezi pe fata si ce simti in vocea unei persoane, in intuitie.
Imi pare rau ca te-am intristat. Partea buna cu relatiile umane este ca nimic nu este iremediabil. Asa sper eu cel putin.
Este 2 Pm duminica, adica toata lumea doarme….si e o liniste perfecta.
“Ea este blanda si dulce, eu mai curand apriga si severa”
Eu singur in mijlocul camerei, ma uit la asta si rad cat ma tin plamanii. Calatoru-le, care esti!
Mai uita-te in oglina. Ai agresivitatea unei pisici ude.
Iar asta cu prietenii intradevar, sunt rari. Mai ales cu noi barbatii nici nu ne uitam unu la altu’ cand vorbim…e ciudat sa gasesti pe cineva cu care sa te intelegi numai din priviri.
Iar despre prima impresie…