Stapanii pesterii…

Intr-o discutie cu un prieten, jurnalist de profesie, mi-am dat seama ca stapanii pesterii sunt mult mai apropiati si mai reali decat credeam… De fapt, pentru mine au fost intotdeauna o abstractiune, puteam doar sa banuiesc ca acolo undeva, in umbra si cu multa grija cineva trage sforile ca noi sa fim docili, sa muncim militareste, cu drag si spor si… ce nu-i de ajuns? nu ne multumim cu atat?… deci, si… punct.

Acesti stapani ai pesterii sunt de parere ca angajatul ar trebui sa munceasca atat de mult incat sa nu mai aiba timp de altceva. Astfel, la sfarsitul lunii ii vor ramane o multime de bani necheltuiti si va avea iluzia ca este foarte bine platit.

Tot ei spun ca intr-o firma nu exista probleme de comunicare, ci numai relatii de subordonare… Asculti si te supui. Chiar daca nu intelegi, chiar daca nu ti se pare in regula…

Stapanii pesterii tin toast pentru IGNORANTA SI MATERIALISM, cu satisfactia ca ne-au mai dus de nas pentru un timp, ca au mai masluit cartile pentru o runda. Iata un exemplu graitor:

“Primul rezumat a avut la baza cartea The Well Timed Strategy, scrisa de un profesor de management al afacerilor din SUA, Peter Navarro, si lua in discutie oportunitatile care li se ofera companiilor atunci cand economiile intra in criza (petrolul, dolarul, bursele – nu va suna extrem de actual?). Cum pot profita executivii de acest lucru, cum pot sa se descurce si cum sa se pozitioneze pentru perioadele cand se iese din recesiune.

Ceea ce mi-a ramas in minte din carte si peste un an a fost managementul resurselor umane. O lectura extrem de interesanta, a carei realitate de la care a pornit se va intampla si la noi in urmatorii ani. In esenta, profesorul spunea ca in perioadele de sfarsit de avant economic este bine ca directorii sa evite angajarea in masa de oameni cu experienta, cu salarii mari si unde trebuie sa accepti pretul lor, chiar daca au o experienta profesionala de top, si sa se indrepte catre cei mai tineri si ieftini fara niciun fel de background in spate, pentru ca oricum piata te duce inainte.

Ideea este ca atunci cand vine criza, recesiunea, pana la urma neindeplinirea obiectivelor financiare, vei sta mai bine din punctul de vedere al bugetelor si vei putea sa angajezi mai multi oameni cu experienta la un pret mult mai scazut, pentru ca ei vor fi dati afara din alte companii care sunt nevoite sa taie mult mai dur.”