Etruscul – 1
Am terminat, cu un amestec de bucurie si de mahnire – pentru ca ma desparteam de o carte buna care mi-a adus pace in suflet si mi-a mangaiat multe clipe – Etruscul, de finlandezul Mika Waltari, un scriitor pe care l-am mai pomenit in blog.
Va ofer si voua in zilele ce urmeaza pasaje din aceasta carte fabuloasa, poate va conving sa o cautati:
In fiecare om este un graunte de nemurire. Dar cea mai mare parte dintre oameni se multumesc doar cu pamantul. Germenele nemuririi zace in ei, nu incolteste si nu rodeste niciodata. De ce sa li se ofere nemurirea, cand ei nu stiu ce fac si nu vor sti ce sa faca cu ea? De ce sa li se ofere nemurirea unor oameni care nu simt cat de goala le este fiinta, care-si pierd zilele vietii lor de pomana si se plictisesc atunci cand sunt singuri? Acesta este omul!
Toate sunt doar desertaciuni in aceasta lume, gandurile oamenilor sunt schimbatoare si nimeni nu stie dinainte ce va face mai tarziu.
Stiu doar atat: nimic nu se petrece fara un motiv anume, dar noi nu putem sa cunoastem intotdeauna motivatia. Doar uneori, daca suntem inzestrati cu puteri divinatorii, presupunem ca deslusim lucrurile ascunse, nestiute, pentru ca le distingem oarecum, ca printr-o perdea de fum.
Nici un motiv care determina fapta unui om nu este singular, ci este sustinut de o intreaga suita de alte motive, de mai mare sau de mai mica importanta, ce se unesc creand un complex de motive ce justifica fapta, chiar daca faptuitorul nu le cunoaste pe toate sau nu se cunoaste prea bine pe sine insusi.
De bunavoie sau cu forta, acestea sunt doar vorbe. Mie mi s-a intamplat ce trebuia sa mi se intample, eu nu aveam cum sa ma opun destinului.
Misme nu era, de fapt, fata mea. Dar altii credeau ca este. Este o dovada ca diferenta dintre adevarat si fals este lipsita de importanta. Totul depinde doar de ceea ce crezi ca este adevarat. Zeii sunt deasupra adevarului si falsului, binelui si raului.
Imi place primul. Iei notite in timp ce citesti? Eu nu am rabdare, desi mi-am tot propus. Intr-o vreme “colectionam” si eu citate si le scriam intr-un blog. 🙂
Primul mi se pare si mie de departe cel mai bun. 🙂 Nu iau notite. Fac un semn pe marginea foii daca imi place ceva, alteori mai fac si insemnari, tot pe carte, daca este a mea.
Ca sa pun pe blog citatele le scanez si le transform in text. Trebuie ceva rabdare, dar imi face si mie placere sa le recitesc, corectandu-le.
Ce frumos! Si mie imi place foarte mult Mika Waltari. L-am intalnit cand eram in facultate, mi-l recomandase profesoara mea de civilizatie universala.
Din cate am inteles, este scriitor care se documenteaza foarte mult pentru cartile sale, in care poti regasi fragmente din vietile multor civilizatii.
Eu am citit cu maaare placere Egipteanul. Pe vremea aceea il luasem de la biblioteca si am inceput si Etruscul pe care il aveau in italiana, dar n-am avut rabdare sa il termin. 🙁
Ce scrii tu aici parca ma face sa il caut din nou. Am primit mai demult si Amantii din Bizant, dar n-a ajuns pe lista mea de lecturi.
Eu le am pe toate in biblioteca. Daca ai timp sa te intalnesti cu Adrian si are si el… iti pot imprumuta. 🙂