Traim in Romania…
Mai demult auzeam destul de des ca “tara ca a noastra nu mai vezi, oriunde te-ai duce”… nu cu sensul de unicitate, ci cu unul de superlativ absolut. Pentru ca pe atunci nici nu prea se putea calatori prin alte parti, o fi fost acesta un mod de a ne consola…
Acum aud ca oamenii nu mai merg pe litoralul romanesc, aflat de altfel aproape in paragina, ci in Grecia, Bulgaria etc… Nu mai este suficient de bun si adevarul cam acesta e, lasand la o parte hotelurile prost administrate sau usturator de scumpe, la noi plaja arata ca dupa navalirea hoardelor de “consumatori” inraiti si barbari. Si cine ar fi de vina? Tot natura, dar cea umana de asta data… care crede ca este “cool” sa nu te formalizezi, sa nu iti pese si sa nu ai inhibitii.
Totul tine de ceea ce numim civilizatie si de un solid simt gospodaresc si spirit civic. Avem mult de recuperat!
Natura este frumoasa pretutindeni. Pentru cel care stie sa priveasca, ea este desavarsita… de asta ne simtim reconfortati, plini de energie si de entuziasm dupa ce ne rupem de ocupatiile noastre zilnice si evadam in natura.
Ca si natura umana, Natura este un imens potential. Din pacate, noi nu prea stim sa exploatam acest potential ori, si mai rau, il distrugem… Nu avem un orgoliu sanatos ca natiune, un spirit intreprinzator, ci avem fabulo-spiritul si bascalia.
Ma opresc inainte sa devin prea amara sau prea acida…
In postul de mai jos, Indepartata Japonie, vedeti ce pot face japonezii cu natura lor, la fel de generoasa si de frumoasa ca a noastra. M-am oprit la ei pentru ca acolo se afla mai nou o buna prietena care mi-a trimis multe, multe poze. Se aplica principul “omul sfinteste locul”, nu?
ca de obicei, noi romanii, avem dar nu stim ce sa facem cu el/ea. stiati ca Romania a decis intr-o buna masura Primul Razboi Mondial? Eeh, aflati acum daca nu stiati. Si poate nu stiati ca Romania este singura tara care are deschidere la mare, delta, dar si relief montan. Noi avem mereu, dar nu stim ce sa facem cu ele. Nu investim, nu ingrijim, nu ne pasa…