Indepartata Japonie…

O buna prietena care locuieste pentru o vreme in indepartata si minunata Japonie, ne aduce aceasta tara aproape. O gazduim pe acest blog pana cand il va face pe al ei… Enjoy!

Toate pozele sunt facute in Kyushu, in sudul Japoniei, prefectura Miyazaki, o zona cu o natura superba. Prima este intr-o zona muntoasa din nordul prefecturii, Nobeoka. La fel si a doua fotografie in care se poate admira defileul Takachiho.

Este o zona faimoasa si absolut impresionanta prin frumusetea naturii. Dar nu numai asta. Cred ca ceea ce impresioneaza cel mai mult este faptul ca pretutindeni poti sa vezi interventia omului, dar in nici un caz nu o simti ca fiind brutala sau distrugatoare. Este ca acel drum de acces de-a lungul defileului, care iti permite sa te “reculegi” intr-un loc parca transplantat pe pamant din lumea zeilor. In ziua in care am luat acel instantaneu nu erau prea multi vizitatori, deoarece cu o saptamana in urma cunoscuse furia taifunului nr. 4 din acest sezon, dar am avut ocazia sa vad defilul si intr-o zi in care se mergea in sir indian de-a lungul lui. Si daca va inchipuiti ca si atunci se putea zari vreo “urma” a prezentei omului in jur (si banuiti la ce ma refer!), va inselati amarnic! Si aceasta desi in fiecare astfel punct de atractie turistica se afla si mici tarabe de unde poti sa cumperi ceva de mancat sau de baut, iar cosuri de gunoi NU EXISTA deoarece sunt inestetice. Eu mi-am amintit de niste locuri frumoase din Romania, de fapt, rectific, absolut superbe, dar unde trebuie sa suporti in acelasi timp si prezenta muntilor de gunoaie lasate in urma de turistii veniti sa se “relaxeze” in natura.
Dar vroiam sa povestesc despre fotografii, nu-i asa?

In a treia fotografie este podul suspendat Teruha, din Aya, in centrul prefecturii. Are 250 de metri lungime si 142 inaltime si este cel mai inalt pod suspendat pentru pietoni din lume. Peisajul este magnific, iar din loc in loc esti obligat sa pasesti peste niste gratare metalice privind direct in abisul de sub picioarele tale. Cand sunt multe persoane pe pod, il simti cum vibreaza si se vaita sub picioarele tale. Pentru amatorii de senzatii tari, este locul ideal (desi nu cred ca se poate face bungee-jumping). Dar dupa ce iti iei inima in dinti si treci peste abis in 10 minutele (pentru cei grabiti si slabi de inger), te asteapta o surpriza placuta pe care nimic nu o anunta: un mic altar in natura, unde poti multumi zeului ca ti-a permis sa admiri asa o frumusete si esti inca viu ca sa poti povesti si arata si altora.

Ultimele doua fotografii sunt din Aoshima, o statiune aflata in sudul prefecturii Miyazaki. Este foarte faimoasa in Japonia, echivalentul statiunii Mamaia la noi. Si are si de ce dupa cum puteti constata in fotografii. Acele stanci numite “The Devil’s Washing Board” sunt magnifice, mai ales privite de aproape. Fiecare stanca are un design propriu: parca un artizan necunoscut a inscris in ele un mesaj ascuns in hieroglife. Nu stiu daca se poate intelege senzatia pe care o ai cand pasesti peste ele. Promit sa fac o poza de aproape data viitoare si sa o postez.
In ultima fotografie este Phoenix Garden. Un nume mare pentru un coltisor de verdeata in spatele unui popas pe drumul principal care duce la Nichinan, in sudul insulei. Popasul acesta este nemaipomenit, daca pot spune asa. Un mic restaurant, un coltisor de unde poti cumpara cea mai buna inghetata la cornet din zona (cu vanilie, mango, pepene galben si… tineti-va bine: ebi sau in traducere “creveti” – mie mi-a fost frica sa o incerc, dar daca este cineva curios, o sa ma sacrific data viitoare), un foisor de unde poti fotografia insula albastra si cele cateva alei bordate cu flori si arbusti ornamentali care se vad in fotografie. Pe platoul de deasupra scarilor sunt doua bancute care te invita sa iei loc si sa admiri oceanul, respirand parfumul florilor purtat de briza.

Urmatoarea calatorie pe care o planuiesc este in platoul muntos Kirishima, in centrul Kyushu. Si promit sa trimit niste poze la fel de frumoase.