Martirizarea celor alesi
Ieri am dat intamplator pe 9am.ro peste un articol in care se sustinea ca Michael Jackson nu a fost pedofil. Copilul cu pricina recunostea ca tatal sau l-a pus sa minta ca sa se imbogateasca peste noapte… Mi-am adus aminte de sotul meu care atunci cand era in actualitate acest scandal mi-a spus “asculta-i versurile, un om care scrie asemenea versuri nu este capabil de asa ceva”.
Pe atunci insa nu aveam timp sa ma gandesc la asta. Vinovat-nevinovat, era problema lui. Si niciodata nu am insistat asupra acuzatiilor. Pe atunci nici nu stiam cate opere de caritate a facut acest artist, ce suflet mare si generos este. Se intelegea de la sine ca un artist adevarat traieste pentru ceilalti, de asta si spunea el ca este fericit pe scena si trist cand coboara de pe ea… dar el a facut mult mai mult, mult mai mult.
A fost nu numai un artist mare, ci si un om extraordinar. Si Dumnezeu stie ce era in sufletul lui. Oricum imensa sensibilitate a artistului l-a coplesit in viata de zi cu zi. Si cred ca noi, muritorii de rand, suntem incapabili sa il intelegem.
Dar a-l acuza de pedofilie numai pentru a smulge de la el cateva milioane mi se pare mai imund si mai josnic decat o crima. Cu asta s-a ales un om care nu a spus nu suferintei altora, care le-a dat atata nevoiasilor, asta merita sa primeasca! Ce o fi fost in sufletul lui, ce o fi crezut el despre natura umana? Si apoi nesfarsitele si rautacioasele comentarii pe seama lui, pe seama “mumiei ambulante” care ajunsese.
Noi, oamenii, muritorii de rand, mediocri, fara inzestrari speciale de la natura, simtim atata satisfactie, chiar voluptate, in a-i murdari pe cei deosebiti, in a-i terfeli, in a-i improsca cu tot noroiul din mintile noastre perverse. Si cum s-ar putea pune cineva cu o minte perversa!! Oricum, sanse de izbanda nu ar avea! Trebuie sa moara un astfel de om ca sa readuca decenta si sfiala in conversatiile despre el, trebuie sa moara pentru ca lumea sa se inghesuie si sa spuna “a fost un mare om”, dar cat traieste, ah, cat traieste ne este odios cu toata stralucirea lui…
[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=LLpABElGXb8]
“Mustrat de constiinta, dupa moartea cantaretului, Jordan Chandler a recunoscut ca Michael Jackson nu l-a atins niciodata si ca a mintit pentru ca tatal sau l-a obligat sa o faca. In 1993, Jordan Chandler, in varsta de 13 ani, a spus politiei ca Michael Jackson l-a obligat sa intretina relatii sexuale cu el si le-a dat acestora o descriere detaliata a partilor intime ale cantaretului, care au dus la o perchezitie corporala traumatizanta pentru cantaret.
Cazul a fost solutionat in afara Curtii de Justitie, iar Jackson a platit familiei lui Chandler 22 de milioane de dolari. Cu toate ca scandalul s-a solutionat, Michael Jackson, daramat emotional si fizic, a inceput sa ia antidepresive care, in timp, l-au dus spre dependenta.
Michel Jackson s-a confruntat cu emblema de “pedofil” pentru restul vietii, dupa acuzatiile lui Chandler, desi a facut tot posibilul pentru a demonstra contrariul. Acum, dupa moartea megastarului, napadit de remuscari, Jordan Chndler a decis sa spuna adevarul: “Nu am intentionat niciodata sa-l distrug pe Michael, dar tatal meu m-a pus sa spun numai minciuni. Acum nu mai pot sa ii spun lui Michael cat de rau imi pare pentru cat rau i-am facut si nici nu mai pot spera ca el sa ma ierte”, a declarat Jordan Chandler pentru Smaknews. Declaratiile tanarului de acum dau sens unei inregistrari a tatalui sau descoperita pe vremea procesului. Atunci, Even Chandler, tatal lui Jordan spunea: “Daca mergem mai departe cu asta, vom castiga in stil mare. Nu am cum sa pierd. O sa obtin tot ce vreau si el va fi distrus pentru totdeauna!”, spunea Tatal lui Jordan intr-o inregistrare. Jordan a declarat ca tatal sau l-a pus sa spuna ca Jackson l-a atins in zonele intime, l-a sarutat si a intretinut chiar si relatii sexuale cu el. “Acum, pentru prima data, nu mai suport sa mint. Michael Jackson nu mi-a facut nimic, totul a fost o minciuna a tatalui meu care vroia sa scape de saracie”, a declarat Jordan, insa mult prea tarziu pentru a-i oferi liniste cantaretului pentru toate traumele suferite din cauza acuzatiilor nedrepte.”
Sursa: 9am
Parerea mea e ca nu trebuie sa ne lasam dusi de valul de compasiune si sa-l transformam intr-un martir. A fost un “ciudat”, nu unul rau probabil si nu cred ca a fost un diavol, dar hai sa nu-l vedem nici ca pe un inger chinuit.
Si eu cred ca oamenii ca el nu pot fi judecati cu aceeasi unitate de masura ca cei obisnuiti, dar pe de alta parte asta e un gand periculos, pentru ca de aici pana la teoria supraomului nu e decat un pas. Legile morale trebuie sa fie aceleasi, iar (cu riscul de parea desueta sau bigota) cele zece porunci sunt valabile pentru toti.
Esti sigura ca pustiul care recunoaste ca a mintit nu vrea putina publicitate? Imaginea lui nu e tot una de victima?
Dar sunt de acord ca avem o placere enorma in a micsora si a terfeli pe cei mai presus de noi dintr-un punct de vedere sau altul, de parca micsorandu-i pe ei ne-am ridica noi. Parca in Scrisoarea I e ceva despre asta, nu?
Decenta e o floare rara, din pacate.
Pentru Michael, odihneasca-se in pace, daca se poate.
Da, in Scrisoarea I…
Eu plecasem de la ideea ca, simbolic vorbind, oamenii superiori traiesc un martiriu, iar masele se delecteaza cu asta si facand asta. (Unde am ajuns e o alta poveste) Nu e nevoie sa vedem rastignirea ca sa ne dam, de regula, post-mortem, seama de acest lucru… (M-a cutremurat sfarsitul filmului Braveheart si nu e din pacate o fictiune…)
In fine, vreau sa las suspiciunile deoparte, vreau sa retin din acest artist numai ceea ce intuitia si sensibilitatea mea a captat pozitiv, jocurile mass-media, manipularile chiar nu ma intereseaza, pentru ca mi-ar lasa un gust amar. Mi-ar placea, ca la fel ca in filmul Ben X, sa isi fi inscenat moartea pentru a da o lectie oamenilor, dar ma tem ca sunt o prea mare visatoare.
Mai bine visatoare decat cinica. Toata admiratia pentru cei care reusesc sa gandeasca pozitiv, in mod constant. Ma straduiesc sa ma autoeduc si eu in sensul asta, dar dupa cum vezi uneori o mai dau in bara…
🙂 esti prea dura cu tine.
Daca si sotul meu spune ca “prea l-am ridicat in slavi”…
Azi am fost cam patimasa, sper ca nu m-a injurat Koma pentru ce am scris pe blogul lui, poate si acolo m-a luat “gura” pe dinainte. :)) Dar un lucru e bun, nu ma cenzurez.
Trebuie sa recunoastem…cine nu este ca noi..un simplu om ,functionar la banca , profesor,jurist etc…..si are talent , este recunoscut si are alte hobby-uri decat ale noastre….il numim “un ciudat “. Nu am crezut niciodata in acuzatiile ce i s-au adus….
R.I.P MICHAEL !
Ai vazut ca nu te-a injurat?
Si de ce sa te cenzurezi, in fond?! Si aici?? 🙂