Casnicia, o loterie? – II
Casnicia inseamna in fond convietuire si, este adevarat, convietuirea poate fi de multe ori o piatra de incercare. Pentru ca sunt momente cand nu ne suportam nici noi pe noi, darmite pe altcineva!
Iar convietuirea se bazeaza pe comunicare. Cuvantul comunicare provine din limba latina; communis insemna “a pune de acord”, “a fi in legatura cu” sau “a fi in relatie”, “a transmite celorlalti”, “a impartasi ceva celorlalti”.
Apeland la o alegorie, as spune ca o casnicie este un templu. Caramizile din care este construit sunt dragostea, afinitatile si respectul de sine si respectul pentru celalalt. Mortarul este alcatuit din convietuire, iar tencuiala si frumoasele picturi de pe ziduri sunt comunicarea, cea care aduce atat de ravnita armonie sau ar trebui sa o aduca.
Casnicia inseamna doi. Dar doi este abia punctul de plecare. In mod ideal, undeva, intr-un punct… acesti doi ajung sa fie unul. Asta chiar si fizic. (Se stie ca unii oameni ajung sa semene fizic dupa o lunga convietuire).
Asadar, casnicia nu se bazeaza doar pe dragostea inteleasa ca atractie fizica si pe interesul pentru celalalt, pe curiozitatea pe care ne-o trezeste, ca orice noutate. Daca celalalt este doar o “prospatura”, un peisaj nou cu care ne clatim ochii ii vom cere mereu noutatea si surpriza. Dar in plan senzorial, superficial. Si, pana cand? Mai devreme sau mai tarziu, evident, vom ajunge sa ne plictisim, evident, va ajunge sa ne dezamageasca.
A nu se intelege ca as contesta rolul atractiei fizice, al dorintei… Nu. Ea este sarea si piperul unei relatii. Fara ea, ar fi ca si cum am tine un post nesfarsit sau am manca “de regim”. Si cine vrea numai mancare cu gust salciu?
Va urma…
Azi comentam ideea (intrebarea) daca e bine sau nu ca sotul sa-ti fie si cel mai bun prieten. Tu ce crezi?
Cred ca este bine ca celalalt sa iti fie cel mai bun prieten, dar nu singurul bun prieten. Intercatiunea cu ceilalti este sanatoasa, ne imbogateste, ne ofera alte perspective, cred ca este benefic ca el sa aiba si un alt bun prieten, ea o alta buna prietena si impreuna, cuplul adica, sa aiba buni prieteni, fiindu-si in acelasi timp ei pentru ei cei mai buni prieteni. Este prea complicat ce spun?
Inteleg si e OK. Doar ca… de unde gasesti atatia prieteni? 🙂
:)) Da… este destul de dificil, prietenia se cultiva in timp si noi traim intr-o lume presata de timp. Dar, uite, chiar daca noi, de exemplu, nu ne-am mai intalnit de mult cu unii prieteni, ei nu inseamna mai putin pentru noi. Si cred ca, de ambele parti, stim ca ne putem baza unii pe altii.