Casnicia, o loterie? – III
Observati ca ambele cuvinte – convietuire, comunicare – au in componenta lor particula co, prefix care exprima ideea de impreuna, laolalta, impartasire. Casnicia se bazeaza asadar pe impartasirea unor valori, a unor tinte. Intentionat nu le-am numit idealuri sau aspiratii pentru ca nu trebuie neaparat sa fie inalte, elevate. Dar trebuie sa fie co–mune.
Daca pentru el sau pentru ea este sau ajunge sa fie important altceva, apar dizarmonii, sunete stridente care supara auzul in dulcea muzica a casniciei.
La fel si daca cei doi fac diferente: masina mea, laptopul tau… mergand pana la problema ta si, in final, “treaba ta ce faci, nu ma intereseaza!”…
Vulgarizez, dar daca socotesc “eu am dat atat, tu atat…” atatul asta fiind suflet, timp, atentie, bani… casnicia se duce de rapa. Pentru ca intr-o casnicie nu conteaza cine cat da. Este important ca fiecare sa dea totul. Fara judecati camataresti, fara sa tina socoteala, fara sa aiba pretentii la recunoastere sau recunostinta. Pur si simplu.
Va urma…
“Iubirea nu e targul indecent
In care dai cat ti se da-napoi.
Legalizati in orice parlament
Aceasta conspiratie…in doi!”
Nu mai stiam de unde sa iau aceste versuri. 🙂 Foarte potrivite cu postul, perfecte.
Ce e usor e sa faci poezie si filozofie ieftina pe banii altuia. Numai daca iau in considerare ca o casatorie implica un act oficial, si orice alta discutie despre morala in impartirea lucrurilor e desueta si de prost gust. Ala care zice “e masina noastra” ar trebui sa reconsidere si sa zica: “da, te iubesc, e masina ta”.
Draga Cealaltaparte, stiu ca numai un barbat putea sa scrie astfel de randuri, foarte realiste si deloc ieftine. Ai perfecta dreptate. Nimic de zis. Dar… eu faceam filosofie ieftina despre casnicie, nu despre divort. Ma gandeam la partea buna a vietii. Si experienta (aici trebuie sa ma crezi pe cuvant) mi-a aratat ca daca stai sa cantaresti nu te poti indrepta decat spre divort, daca stai sa calculezi ce e al tau si cat dai tu, daca pui jumate-jumate banii pentru cheltuieli si asa mai departe, relatia nu are cum sa fie trainica.
In ce priveste divortul, daca din pacate se ajunge aici, totul tine de moralitatea oamenilor. Un om corect ar trebui sa stie ce i se cuvine pe drept. Stiu, problema este ca moralitatea a ajuns sa fie azi doar un cuvant. Si ca si cel care se bate cu pumnii in piept ca e nemaipomenit de corect, la ora adevarului se dovedeste un pradator rapace.
PS: Tocmai am aflat ca filosofia asta ieftina are 7 episoade (terminate mai adineauri). Asa ca daca nu iti place, saptamana asta nu imi vizita blogul. Ti-o spun din simpatie, pentru ca imi respect si apreciez cititorii, dupa cum sper sa ma aprecieze si ei…
Si, probabil, “e copilul tau, nu ma priveste”, nu? Doar mama e sigura…Si nici aia mereu…
Casnicia nu implica un act oficial, e o casnicie si o convietuire fara acte daca cei doi se simt asa. Exista cazuri, si de peste 20 de ani. Si nu sunt mai putin casatoriti decat altii care au doar actul in buzunar.
“A noastra” nu exclude “a ta”, ci inseamna in acelasi timp si “a mea”. E ca intersectia a doua multimi. 🙂
Ce usor e sa contrazici, de dragul frondei! Eu nu m-as injosi sa polemizez cu ceva ce consider ieftin.
Si in cazul acestui post, banii ar fi ai cui, ca nu ma duce mintea ce inseamna “pe banii altuia”?
OK, m-am ambalat putin, si nu e bine la varsta mea. 🙂 Iti doresc sa ai sansa sa iti schimbi opinia. Imi pare sincer rau ca ceva te-a facut sa gandesti asa.
Hmm… comentariul lui Cealaltaparte da loc la interpretari. Nu stiu daca vorbea de divort. Din pacate, comentariul a fost prea eliptic, dar eu am inteles din el ca un om care iubeste adevarat nu spune “e masina noastra”, ci spune “e masina ta”. Adica, din iubire, trebuie sa recunosti ceea ce este al ceilultalt ca fiind al celuilalt, chiar daca celalalt spune despre acel ceva ca este al amandurora. Calatorule, in contextul in care ai bagat comentariul CeleilalteParti, consider ca la finalul unei casatorii, ambele parti ar trebui sa recunoasca, tocmai din respect ce este al unuia si ce este al altuia. Cu deosebita dragoste, moi….
Eu una am ametit de tot. Bine spunea eroul lui Mika Waltari: “Cuvintele sunt doar simboluri inselatoare, la fel ca toate celelalte lucruri ale lumii. Semne neputincioase ale marginirii, pe care fiecare le interpreteaza in felul sau, conferindu-le sensul apropiat intelegerii sale personale”.
Cu deosebita prietenie pentru toti cei care inteleg ceva, orice, dar ceva util,
calatorul
Da, Avenirer, revenind asupra comentariului, daca tot e sa despicam firul in patru, replica “da, te iubesc, e masina ta” nu poate trimite la un divort. Eu nu am fost atenta. Intr-adevar, Cealaltaparte e eliptic. Nu inteleg ce a vrut sa spuna. Daca nu binevoieste sa ne impartaseasca, sa o lasam asa.
Oricum, ii multumesc ca a animat blogul. E nevoie uneori de putina zazanie ca sa se mai dezmorteasca lumea… Doar ca observ ca spiritul postului meu s-a dus… nu a fost inteles ori s-a pierdut in galagia asta.
Si eu am inteles la fel ca Avenirer, si ma gandesc ca sunt de exemplu cupluri in care unul il intretine pe celalalt in facultate si-i plateste scoala. cu asta cum ramane? Si fara sa ceara apoi compensatii.
Ba nu s-a pierdut: http://www.youtube.com/watch?v=FwKK7d2eMr4