Amantii din Bizant – III

Am gandit asa: Poate m-am schimbat. Poate imprastii lumina. Puteam sa vindec un bolnav, sa readuc la viata un mort… Dar nu am simtit nevoia sa-mi dovedesc cine sunt. De argumente si de dovezi au nevoie doar cei ce se indoiesc. Incertitudinea si indoiala apartin omului. Eu nu m-am indoit. Sunt asemenea ingerilor. Am venit de acolo de unde nu eram legat de nimic, insa, in lanturile timpului si ale spatiului, sclavia mea este mai mult un dar decat o Pedeapsa.

– Daca doctorul Nicolaus Cusanus a atribuit acestor intrebari o importanta mai mare decat altora, a facut-o, mai ales, pentru el insusi si pentru mine. Cusanus voia sa demonstreze ca lumea marginita si nemarginita, finitul si infinitul se intalnesc. A inceput cu un exemplu matematic. Daca in interiorul unui cerc se inscrie un poligon, caruia i se mareste din ce in ce mai mult numarul de laturi, pana ce ajunge la un numar infinit de laturi, atat de mici incat nu mai au aproape nici o dimensiune, atunci poligonul se va atinge in toate punctele cu cercul si va deveni cerc.
– Eu nu sunt matematician, mi-a spus repede Giustiniani. Asa ca nu te astepta sa te contrazic.
Am continuat:
– Daca intr-un punct de pe cerc se construieste o dreapta tangenta, iar raza cercului creste din ce in ce mai mult pana ce devine infinita, perimetrul cercului se va confunda cu dreapta. Deci infinitul, nemarginirea se intalneste cu finitul, in cazul nostru, cercul cu perimetrul marginit, si se confunda.
– Esti sigur? m-a intrebat Giustiniani cu o sinceritate vadita. Sau poate ca nu-i vorba decat de un fals rationament sofist?
– S-ar putea, i-am raspuns eu. Poate ca, apropiindu-ne de infinit, legile logicii finite isi pierd valoarea. Dar chiar de ar fi fost un rationament fals, prin acest exemplu, doctorul Cusanus a vrut doar sa demonstreze ca finitul si infinitul nu sunt notiuni antagoniste. Aceasta teorie a elaborat-o la Patras, in urma unor teribile framantari spirituale, dupa ce a avut revelatia ca, in general, nu exista contrarii. Ideea lui a rasturnat toata gandirea de pana acum, iar pe mine m-a facut sa inteleg ca traim amurgul timpului… Este conciliant cu toti acest doctor Nicolaus Cusanus. Multi l-au privit cu indiferenta, fiindca este fiul unui pescar din orasul german Cues. Un barbat mic de statura, slab, cu un cap mare si cu niste ochi de copil, nespus de blanzi si de intelepti. Democratizarea Bisericii si pacea universala, acesta a fost visul lui cand a sosit la Sinodul din Basel in calitate de jurist. A scris pe atunci si carti despre umanizarea Bisericii Catolice. De aceea, excomunicarea lui a fost si mai amara, de aceea a fost insultat si huiduit. Apostat! Apostat! au strigat slujitorii Bisericii cand l-au vazut in grupul minoritarilor. Forfoteau in jurul episcopului oameni imbracati in zale de fier, si doar interventia gardienilor orasului a impiedicat varsarea de sange la acea intrunire a Sinodului. Din acea zi, inima lui a fost ranita.

Cerneala si hartie, inainte imi placeau mirosul cernelii si fosnetul hartiei uscate. Acum le urasc. Cuvintele sunt doar simboluri inselatoare, la fel ca toate celelalte lucruri ale lumii. Semne neputincioase ale marginirii, pe care fiecare le interpreteaza in felul sau, conferindu-le sensul apropiat intelegerii sale personale. Nemarginirea nu se poate exprima prin cuvinte.
Si mai neputincioase sunt numerele. Ele sunt coloana vertebrala a gandirii despuiate de orice personalitate. Dar nici ele nu pot exprima altceva in afara de relatia marginitului cu marginitul. Nemarginitul si vesnicia nu se pot exprima prin numere. Nimeni nu este in stare sa construiasca numerele adevarului lui Dumnezeu.
Jocul gandirii este alcatuit din combinatii ale numerelor care substituie cuvintele. Rezultatul poate fi uimitor in misterioasa lui complexitate, dar atat de cautatul spirit se sustrage regulilor jocului.

– Dar tu nu il cunosti pe Mehmet, am mai spus o data. El a citit toate cartile despre Alexandru cel Mare, i-a citit pe toti istoricii greci, a citit toate legendele arabe. Nodul gordian este un nod foarte complicat si foarte dificil de desfacut. Pentru turci, Constantinopolul este nodul gordian. Nodul dintre Orient si Occident, dintre greci si latini, nodul dintre ura si neincredere, dintre intrigile tainice si cele publice, dintre tratatele incalcate si tratatele respectate, nodul incalcitei politici de sute de ani a Bizantului. Asa ceva nu se desface decat cu sabia. Nu exista vinovati sau inocenti. Este doar un popor care va fi trecut prin sabie.

Dar el este intelept, el are dreptate. In suferinta si moartea a o mie de oameni, a zece mii de oameni, a o suta de mii de oameni nu incape mai multa suferinta decat in moartea unui singur om, fie el si cel mai umil dintre oameni. Cifrele nu ajuta decat sa exprime masura lucrurilor finite. Ele apartin aritmeticii. Singura masura a suferintei si a mortii este omul, cupa in care incape un ocean de suferinte. De aceea a putut Hristos, prin patimile si prin moartea lui, sa rascumpere toate pacatele lumii; in imparatia lui Hristos este acelasi lucru daca sabia reteaza un cap de grec, o suta de capete sau doua sute de mii. Numerele si cifrele n-au importanta decat pentru acela care vrea sa domine lumea marginita. Pentru el nu exista decat numere in raport cu alte numere.
Pentru el, pentru Mehmet, nu exista fiinte umane.

RSS 2.0 | Trackback | Comment

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

Comments are closed.