Borges – Dac-as putea sa mai traiesc o data
Mai demult, Irina mi-a recomandat această poezie şi de atunci am tot tradus la ea, cu întreruperi, în ideea de a o pune pe blog. Când l-am cunoscut pe Radu, i-am dat-o şi lui, gândindu-mă că va face o traducere mai bună şi mai inspirată. Iată ce a ieşit:
Dac-aş putea să mai trăiesc o dată,
Aş merge pe un cu totul alt drum
Aş duce-o viaţă mult mai relaxată
Aş fi mai prost decât până acum
Sau poate aş lua puţine-n serios.
Hoinar aş fi, mi-aş asuma mai multe riscuri
Aş străbate râuri, înotând voios
Aş privi apusuri de pe înalte piscuri
Nu mi-ar păsa de sunt sau nu jegos.
N-aş mai îndura chinuri închipuite,
Ci mulţumit aş fi cu ce-am primit
Si de-aş greşi prin hotărâri pripite
Vina mi-ar fi de netădăguit.
Recunosc totuşi că am trăit din plin
Nu mi-am ţinut sentimentele închise,
Am simţit dulce în amarul pelin
Dar aş fi vrut să am mai multe vise.
Viaţa, un noian de mici momente
Toate ale tale, îngheaţă-le pe rând
În faţa unei spulberări iminente.
Când au trecut, păstrează-le în gând.
Călătoream tot timpul încărcat
De-obiecte bune să mă protejeze,
Abia în sute de călătorii am învăţat
Că nu făceau decât să-ngreuneze.
De-aş mai avea o viaţă de trăit,
Aş umbla liber şi fericit? prin lume
Aş savura lacom orice răsărit
Şi n-aş mai ajuta cu-n scop anume.
Oricât aş vrea să fac tot ce am spus
Voi renunţa, rămân ne-nfăptuite
Căci timpul meu aici e-aproape scurs
Şi sunt un bătrân, cu viaţa pe sfârşite…
Traducere: Radu Cojocaru
If I were able to live my life anew,
In the next I would try to commit more errors.
I would not try to be so perfect, I would relax more.
I would be more foolish than I’ve been,
In fact, I would take few things seriously.
I would be less hygienic.
I would run more risks,
take more vacations,
contemplate more sunsets,
climb more mountains, swim more rivers.
I would go to more places where I’ve never been,
I would eat more ice cream and fewer beans,
I would have more real problems and less imaginary ones.
I was one of those people that lived sensibly
and prolifically each minute of his life;
Of course I had moments of happiness.
If I could go back I would try
to have only good moments.
Because if you didn’t know, of that is life made:
only of moments; Don’t lose the now.
I was one of those that never
went anywhere without a thermometer,
a hot-water bottle,
an umbrella, and a parachute;
If I could live again, I would travel lighter.
If I could live again,
I would begin to walk barefoot from the beginning of spring
and I would continue barefoot until autumn ends.
I would take more cart rides,
contemplate more dawns,
and play with more children,
If I had another life ahead of me.
But already you see, I am 85,
and I know that I am dying.
da…o traducere e poate un pic cam mult zis. Eu as spune ca este o adaptare rimata… aproape ca exprima altceva…Unde este traducerea ta?
Este însa într-adevar greu sa traduci filozofii de-o viata, concentrate într-o poezie!
Am încercat si eu o data sa traduc textul lui Don McLean-“Starry, starry night” si am abandonat. Încercarea mea a reusit doar sa zgârie un diamant…
Ai dreptate, este o adaptare. De aceea am lasat si originalul.
Frumos spus, “sa zgarie un diamant”…
Cand i-am dat lui Radu textul, am sters traducerea mea ca sa nu il influenteze. Poate ca am facut rau.
Iar rimele lui Radu m-au incantat, chiar daca in textul original nu sunt, pentru ca am citit recent ce spunea Noica despre rime. El spunea ca poetii au abandonat din comoditate rimele si din spirit de imitatie a culturii franceze si ca limba romana are asa un rezervor de rime care ramane nevalorificat… Doar un virtuoz al limbii mai face rime. (Pleca de la Eminescu si execitiile sale de rima).
O parere de neavizat: eu prefer versurile nerimate, cu muzica lor interioara mai profunda, neaparenta. Sa versifici cu rima mi se pare un fel de gimnastica. Poate pt. ca imi vine usor, ma jucam asa in adolescenta. “E usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune, insirand cuvinte goale ce din coada au sa sune…”
O sa fiu un dracusor carcotas: cum sa zgarii un diamant, ca e cel mai rezistent material, nu? 🙂 Glumesc.
Parerea ta numai neavizata nu este. Dupa ce am citit ideea asta in Noica am stat si eu si m-am gandit mult la rima. Cate probleme nu a intampinat Blaga pentru ca a “indraznit” sa scrie in vers alb, liber! Si eu as fi spus ca rima este o etapa copilareasca a poeziei, mai ales gandindu-ma la elevii mei care in general spun “ce e asta, doamna, nu are rima, ce poezie poate sa fie, e urata”. Iar eu incerc sa ii fac sa nu se cramponeze de detalii… Totusi, parerea lui Noica m-a pus pe ganduri. Sunt convinsa ca o poezie autentica nu sta in rima sau in absenta ei, dar daca poetii moderni au imbratisat rima alba tocmai pentru ca e mai comod? Oricum ar fi, se indeparteaza tot mai mult de lirismul initial (Lira lui Appolo sau Orfeu), de muzica, pentru un lirism mai… Hai ca incep sa plictisesc.
Nu cred ca pentru ca e mai comod, ci pentru ca au libertatea de a se exprima fara corset si se aude ritmul interior al versului mai bine. Zic eu, tot ca neavizat! 🙂
:)) Ma gandeam eu ca ai sa spui asta. Am vrut si eu sa o spun. Adevarul e ca nu exista un singur raspuns… si acelasi raspuns nu o fi valabil pentru toti. Am sa caut totusi fragmentele din Noica, el reuseste sa fie foarte convingator.