Esecul in viata
Pana la o anumita varsta, am fost convinsa ca nu stiu ce este esecul. Asta pentru ca nu am picat nici un examen niciodata, ba chiar toate mi-au iesit din plin la capitolul asta. Dar mai ales pentru ca eram tare naiva. Viata inseamna mult mai mult. Si m-a prins si descoperita uneori. Tocmai pentru ca ideile nu inseamna totul. Si nici nu poti convietui cu oamenii doar la nivelul ideilor si principiilor. In viata te lovesti in primul rand de caracterul lor. Si de al tau.
Nimeni nu este scutit de esecuri. Printr-o nereusita, viata ne trezeste cateodata la realitate.
Orice esec ar trebui sa fie un prilej de meditatie, ne oprim putin si reflectam: ce am facut, ce nu am facut, cu ce am gresit. Daca e doar pretext de lamentari si de culpabilizari, atunci este inutil. Trebuie sa fim rationali, nu suntem perfecti, avem limite, mai avem de invatat. Daca nu recunoastem asta, nu putem merge mai departe. Cum am putea depasi ceva ce nu exista?!
Un esec mi se pare mai putin grav decat lipsa de initiativa, stagnarea. Macar inveti, daca nu altceva, atunci ceea ce nu trebuie sa faci si cum ar fi bine sa procedezi in viitor.
Totul este sa nu ajungem la un moment dat la concluzia ca viata noastra intreaga este un esec. Si pentru a evita asta cred eu ca trebuie sa fim treji, atenti la ce facem, la ce se intampla cu noi, sa ne asumam greselile pentru a le putea corecta, sa nu traim in virtutea inertiei…
Eu am ajuns sa ma conduc in viata dupa principiul ca nimic nu este iremediabil si nimic nu este vesnic. Dupa furtuna rasare soarele; dupa o zi frumoasa vin turbulente. Asa, am o mangaiere in perioadele dificile si pastrez o urma de luciditate cand viata m-ar putea face sa cred ca e numai lapte si miere.
Postul mi-a fost inspirat de cuvintele-cheie de la un google search, “esecul in viata”.
mijto…chiar mia dat de gandit….
chestiunea e pura statistica. instinctul de supravietuire iti spune sa`ti vezi de treaba ta in primul rand. ori judecand evolutia actiunilor spre atingerea propriei tinte afectezi nu cu aceeasi gratie si evolutiile celorlalti care iau parte la actiune, la fel cum ei te afecteaza mai mult sau mai putin. balansul asta al sincronizarilor da farmec vietii. de`aici intriga, actiunea si finalul moralizator.
ian sa caut si eu chei printre cuvinte…
Multumesc, Mishtu… Koma, esti in zodia Fecioarei? ;))
spunand esec…spui de fapt pierzanie…atunci cand pierzi ai sansa de a te stabiliza mai mult in viatza…cel putzin pe acel lucru ca sa il faci o reusita…esecul ne trezeste si ne face sa fim mai responsabili din punct de vedere psihic iar pana la urma totul iese bine…cel putzin asa speram :p
;)) Bun venit pe blog, bune observatiile tale, imi aduc aminte de “un sut in fund e un pas inainte”. Intotdeauna m-am intrebat daca sunt un mod de a ne consola sau o realitate.