Cum traiau catarii?

Preotii catari munceau pentru a se intretine. Erau medici itineranti, tesatori, constructori, comercianti… Ca si templierii, se deplasau intotdeauna cate doi, se supravegheau si se ajutau reciproc. Erau imbracati in negru, barbatii aveau plete si barba si purtau o toca sau o boneta rotunda, iar femeile aveau parul in intregime ascuns sub boneta. Purtau la brau Evanghelia dupa Ioan si, unii dintre ei, chiar vasele in care isi pregateau mancarea evitand astfel posibilitatea de a manca din vase in care altadata s-a gatit carne. In timpul persecutiei se imbracau la fel ca ceilalti, dar preferau culoarea albastru inchis, iar spre 1300 au inceput sa poarte mantoul cu gluga, devenit la moda.

Regulile dupa care traiau erau foarte stricte si aveau scopul de a le permite sa se detaseze mai mult de lume pentru a se consacra mai bine slujirii lui Dumnezeu.

Incepeau prin a nu manca oua, carne, produse de origine animala, prin a nu bea vin. Doar pestele era permis. Existau trei posturi mari pe an, iar lunea, miercurea si vinerea se hraneau doar cu paine si cu apa.

O alta regula absoluta era abstinenta sexuala. Se mergea pana acolo incat nu aveau voie sa atinga pe cineva de sex opus, nici chiar in timpul acordarii consolamentumului. Actul de procreere era considerat inventia Raului pentru a intarzia eliberarea sufletelor.

Perfectii duceau o viata ordonata, dedicata rugaciunii si ascezei. Viata lor era punctata de numeroase rugaciuni, care se faceau in dese ocazii, ziua si noaptea. Se stie ca “bunii oameni” se sculau in medie de sase ori pe noapte pentru rugaciune, pentru a-si intari sufletul. Trupul si-l antrenau prin dese luari de sange si prin posturi severe. De asemenea, perfectii practicau vigilenta, isi supravegheau permanent gesturile si cuvintele pentru a nu falsifica adevarul prin neatentie. Cea mai mica greseala comisa era prilej pentru a tine zile de post in plus, pentru exercitii fizice (de exemplu, genuflexiuni) si pentru rugaciuni suplimentare. Existau perfecti care nu se hraneau decat cu apa calda in care se fiersese o nuca.

Cand aveau o meserie grea sau cand apostolatul le cerea un efort fizic exceptional aveau voie sa manance substantial. Cand erau primiti de credinciosi, nu refuzau mancarurile bine preparate, daca erau facute conform Regulii.

Perfectii incercau sa nu minta si sa nu se infurie niciodata. De asemenea, juramantul le era interzis. Ei incercau permanent sa aiba un comportament pur: de exemplu, daca gaseau un animal prins in capcana, ei trebuia sa-l elibereze, dar acest lucru producea o pierdere vanatorului. Atunci, ei eliberau animalul lasand in locul lui o moneda. Orice act de violenta era de neconceput pentru un preot catar. Daca era atacat, avea voie sa se apere, dar el veghea sa nu ajunga in situatia de a o face. Avand consolamentumul (o forma de initiere), cea mai mica greseala era pentru el plina de consecinte, deoarece era comisa “liber”.

RSS 2.0 | Trackback | Comment

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

3 Responses to “Cum traiau catarii?”
  1. Madalina

    “O alta regula absoluta era abstinenta sexuala. Se mergea pana acolo incat nu aveau voie sa atinga pe cineva de sex opus, nici chiar in timpul acordarii consolamentumului. Actul de procreere era considerat inventia Raului pentru a intarzia eliberarea sufletelor.”
    Ei, asta mi se pare cam deplasat. De fapt, nu e deloc deplasat din punct de vedere al crestinismului. In multe acceptiuni, pacatul originar care i-a facut pe Adam si Eva sa fie alungati din Eden este taman actul sexual. Si oare de ce Dumnezeul biblic le-a interzis acestora sa manance din “pomul cunoasterii binelui si raului”? Este un atac la adresa stiintei, crestinul perfect virtuos trebuie sa nu cerceteze, sa nu cunoasca stiintific, doar sa creada (“crede si nu cerceta”, lozinca ce apare scrisa chiar la intrarea in unele biserici, cel putin catolice). De ce este considerat pacat originar actul de procreere? Este o nevoie fireasca a omului, la urma urmei, face parte din nevoile primare (a se vedea piramida nevoilor, realizata de psihologul A. Maslow, de exemplu), a caror inhibare poate aduce tot felul de complicatii sanatatii sau chiar moartea individului. In primul rand, este ceva absolut natural si o conditie absolut necesara pentru supravietuirea speciei umane. Iar perspectiva conform careia acest act este un pacat (ce apare la toti crestinii, indiferent ca sunt catolici, ortodocsi, protestanti sau orice secta) este in mod clar o pledoarie impotriva naturii si impotriva omenirii in general. Mai multe pe aceasta tema subliniaza Friedrich Nietzsche in scrierile sale de filosofie (in special in “Antichristul”). Cu alte cuvinte, crestinismul este o pledoarie impotriva vietii.

    In privinta postului, stiintific vorbind, chiar este sanatos pentru organism, atata timp cat nu este exagerat. In medicina naturista exista chiar tratamente prin infometare (sau post negru, cam tot acelasi lucru), care au demonstratii stiintifice de ce si cum functioneaza. La fel si exercitiile fizice (ar fi si culmea sa nu fie) sunt o conditie necesara bunei armonii a organismului. In functie de scop, acest tip de asceza (impreuna cu abstinenta sexuala) are un anumit scop de purificare a organismului. Unii pot face acest lucru timp mai indelungat, cum este exemplul de mai sus al catarilor, dar si al vracilor traditionali din diferite parti ale globului, tocmai in scopul atingerii unei anumite stari. In cazul vracilor, trecerea cu succes prin acest tip de “post” ii califica ca si specialisti intr-ale vindecarii si magiei, caci nu oricine este capabil sa realizeze asa ceva, in anumite cazuri initiativa putand esua si ajungandu-se la slabiri grave sau chiar moarte.

  2. calatorul

    Eh, cred ca este mai complicata problema cu sexul. Oricum, nu este specifica crestinismului, ci tuturor formelor de spiritualitate, dupa un anumit nivel. O intalnesti si in budism. Ia mai citeste Glossa lui Eminescu.

  3. Catarizis

    Cum s-au perpetuat!?
    Cum si-au pastrat comunitatile catare?

    Bogumil. ala, nu avea o bunica sau o matusa de etnie vlaha?

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.