Deochiul

Saptamana trecuta m-am simtit foarte rau, din ce in ce mai rau as spune, pentru ca vineri sa pic aproape din picioare… Am crezut la inceput ca sunt racita, ca ma paste gripa, am baut limonada cu lamaie si miere multa, dar mi-am dat seama ca nu asta e problema… O stare de rau pe care nu reuseam sa o inteleg si pe care nu as fi stiut sa o tratez singura. Apoi, sambata, mi-a trecut prin cap ca sunt deochiata, prea m-a complimentat lumea toata saptamana, si l-am rugat pe sotul meu sa ma descante. A urmat un dialog foarte sceptic: “Crezi tu ca exista asa ceva?”, “Da, cred ca exista influente la nivel energetic…” Si m-am gandit, poate ca scutul meu protector are o fisura… Nici eu nu inteleg foarte bine astfel de lucruri, dar intuitia imi spune ca nu le pot ignora, ca doar pentru ca nu le inteleg nu inseamna ca nu exista.

A doua zi m-am simtit din nou foarte bine, orice stare de rau disparuse. Autosugestie? Descantec? Deochi? Cu siguranta ar trebui sa cercetez mai bine fenomenele astea. Mi-e teama insa de pseudo-studiile si superstitiile si “paranormalul” pe care le-as putea intalni.

Iata totusi un studiu care pare de bun simt despre interferentele energetice numite in folclor deochi:

Cunoscut si definit de milenii, deochiul este cea mai raspandita boala de natura magica. In zilele noastre este calificata drept superstitie, cu toate atributele ce deriva de aici.
O definitie exhaustiva a deochiului ne-a lasat Iordache Golescu (1768-1848). Logofat al dreptatii la 1829, Mare-vornic la 1840, boierul carturar Iordache a fost un pasionat cunoscator al traditiilor populare romanesti. Reproducem cu incantare asupra continutului tematic dar si a limbajului vechi de doua secole, un fragment gasit intr-un foarte interesant studiu al lui Cornel Dan Niculae [158,89].:
“Daochez, insemneaza ca vatam cu ochii, cu vederea, cu uitatura. Adica uitandu-ma la oarece, se vatama acel lucru atat de rau si patimeste atat de mult, incat de este copil sau vreo vita, pesin se imbolnaveste si moare. De este sticla, crapa, plesneste. De este vas de pamant se sfarama, se sparge. De este casa se prapadeste. De este vie, se strica vita cu totul, de nu mai da rod. Si multe asemenea zic pentru daochiat, incat nu este de crezut; dar se intampla de multe ori mari boale, mari vatamaturi si mari stricaciuni, mai ales si mai ales la copii. Si dupa cum zic, cel ce are aceasta patima, cand daoache pe cineva, simte ca-l dor ochii, simte o iutime, o usturime, o arsura la ochi. Are si mare si infocata dragoste si placere catre acel lucru ce vede, incat de-ar putea sa-l inghita de viu. Dohtoria daocheatului nu este alta decat, dupa obiceiul vechi, cel ce daoache vreun copil, sa scuipe asupra copilului de trei ori sau sa dea semn de la el insusi si cu acel semn sa-l afume pe copil. Cel ce nu voieste sa se daoache, scuipa de trei ori in sanul sau. Ca sa nu se daoache copiii, obisnuiesc doicile de atarna la capul lor usturoiu sau un semn de postav rosu, sau vreun ban mare de argint, de aur, sau scule frumoase, care se zic semne de daocheat, ca, uitandu-se cel ce daoache la copil, sa vada mai intai acele semne. Si, asa mergand vederea, uitatura intaiu la acele semne, se risipeste pe acolo veninul daochiului si scapa copilul. Iar usturoiul in adevar este dohtorie impotriva daocheatului, ca iutimea lui biruieste iutimea ochilor inveninati a celui daochietor.”
Traditia locala defineste deochiul ca fiind provocat printr-o simpla privire sau vorba. Evident ca ambele si privirea si vorba, cu un suport energetic fondat pe admiratie impinsa la invidie sau lauda falsa izvorata din ura.
Energetica deochiului este pusa de Lazarev in dependenta cu aroganta sau mandria subiectului deocheat, frumusetea si inteligenta copiilor sau adolescentilor. De aceea el recomanda injosirea personajului prin mijloace formale, inofensive, menite doar sa-i diminueze mandria. Mijlocul cel mai uzual si cel mai eficace de a jigni pe cineva este sa-l scuipi. Unul dintre remediile preventive recunoscute ale deochiului, pastrat cum se vede printr-o traditie generala, este scuipatul in san, ca masura de protectie sau autoprotectie: Ptiu, ptiu sa nu fie de deochi.
Dupa logica lui Lazarev ar trebui sa se deoache doar oamenii. Dar practica a demonstrat ca se deoache si plantele, animalele, vitele, culturile, recoltele a caror infatuare este mai greu de depistat.
Se constata ca cel mai usor se deoache copiii, adolescentii frumosi, insurateii, gravidele, convalescentii.
Deochiul se manifesta prin debut instantaneu cu dureri de cap, cascat, slabiciune, tiuituri in urechi (deci scaderea tensiunii arteriale), valuri de caldura, transpiratii, stari de voma, hemoragii nazale. Caii, vitele, oile, mieii incep sa tremure, tanjesc, apoi mor.
Plantele se ofilesc si mor, pomii isi pierd recoltele si se usuca.
Biblia cuprinde referiri directe la practica deochiului numindu-l ochi-rau:
(Deuteronom 28,54) “Omul cel mai delicat si cel mai milos, dintre voi se va uita cu ochi rai la fratele sau, la sotia inimii lui si la restul copiilor lui pe care i-a crutat;
(Proverbe 28,22) “Un om cu ochiul rau se grabeste sa se imbogateasca si nu stie ca lipsa va veni peste el.”
(Proverbe 23,6) “Nu manca painea celui ce are ochiul rau si nu pofti mancarurile lui alese, caci asa cum a gandit in sufletul lui, asa este el.”
In spatiul ebraic deochiul era o arma temuta caruia i se acorda o atentie deosebita in Talmud [5,370]. Mai transant decat in alte zone, aici ochiul-rau este corelat direct cu invidia si pizma, cu inclinarea rea fata de semen si are o putere distructiva uluitoare.
Talmudul confirma faptul ca forta privirii poate avea efecte funeste, dar o recunoaste, pentru descurajare, preferential doar rabinilor.
Remediul deochiului este de natura magica, se bazeaza pe sugestie, deci cuprinde descantece si echilibrarea aurei energetice, cu un ritual ce depinde de fantezia terapeutului. Nu detaliem. Altceva dorim sa scoatem in evidenta.
Copiii si tinerii se pot deochea si singuri daca isi admira chipul sau trasaturile in oglinda. Un astfel de caz este cunoscut si povestit de insusi Plutarh, contemporan cu Traian si cu Decebal.
Alte remedii vizeaza eliminarea cauzei deochiului, adica alterarea starii de frumusete a subiectului, prin aplicarea unui zbenghi pe fata, adica un semn facut cu cenusa, taciune, creta, noroi. Unele popoare primitive folosesc aceasta tehnica in exces, probabil ca panaceu universal. Civilizatia moderna a preluat obiceiul si a creeat o adevarata tehnica si industrie de machiaj. Efectele sunt dintre cele mai diverse, printre care la loc de cinste este beneficiul financiar, de o parte si alergiile de cealalta.
Sa urmarim mai departe raportul dintre cel deocheat si cel ce deoache. Absolut detasat si necorelat cu traditia populara a deochiului, oamenii de stiinta ii descopera efectele in domenii dintre cele mai subtile, care nu lasa loc vreunei interpretari mistice sau poporaniste.
Mai intai a fost revelata de fizicieni comportarea ciudata a particolelor elementare, ce nu se lasa studiate de specialisti. Altfel spus isi schimba comportamentul atunci cand sunt studiate, manifestand … timiditate.
Extrem de subtil, fenomenul ramane totusi in domeniul incredibilului si cercetatorii au fost nevoiti sa ridice din sprancene de uimire si din umeri de nestiinta.

Sa schimbam registrul, sa ne acomodam si limbajul.
Asadar se semnaleaza prin diferite mijloace si la diferite nivele de cunoastere o relatie nedeslusita intre observat si observator.
Pentru a dezlega o taina trebuie cautat fenomenul analog la o scara convenabila studiului si analizei.
La alta catedra, cu alt sponsor, bine separat tematic si lingvistic, un cercetator sovietic, ce nu vorbea bine limba engleza, a facut o comunicare insuficient de clara, dar usor de priceput [157,50]. A initiat doua culturi de drojdie de bere, in conditii identice. Pe una a expus-o privirilor unui observator, pe cealalta, nu. Cea admirata s-a dezvoltat mult mai bine, asa incat nu a ramas nici un dubiu ca privirea are un suport energetic pe care il descarca in obiectul observat. S-a confirmat de asemenea ca unii observatori poseda o privire mai incarcata de energie decat altii.
Suportul energetic putea fi stabilit usor si pe alta cale, deoarece nici un aparat de filmat (care fixeaza imagini pe un suport) sau de proiectie, care face acelasi lucru, dar in sens invers, nu accepta sa functioneze decit dupa ce sunt fixate trainic intr-o priza de 220 V.
Raportul dintre atitudinea observatului si observatorului este insa mult mai complexa si trebuie inca aprofundata. Din natura acestei atitudini putem deduce si alte lucruri extrem de interesante.
Observatorului i se recomanda sa nu traga nici o concluzie, adica sa nu se lase ancorat pe unda, astfel el poate calatori cu unda in profunzime, atingand taramul clarviziunii, poate profet? [156,67].
Va propun un exercitiu ceva mai dificil, dar care nu dureaza mult. Sa ne imaginam o ipostaza in care observatorul este identic cu observatul. Ca in povestea lui Plutarh cand Eutelidas s-a privit in oglinda si s-a autodeocheat. La scara biologica fenomenul a fost numit narcisism, dar la scara stiintifica fenomenul a generat holograma.
Holograma este un fenomen ce prezinta concomitent calitatea de observat si observator. Vom deduce acest lucru din modul in care holograma ia nastere si cum ajunsa la varsta de 32 de ani, se lasa cunoscuta de toata lumea ca orice vedeta. Ceea ce s-a si intamplat intr-o oarecare masura.
In calitate de fani ai hologramei, trebuie sa aflam cat mai multe detalii piperate din viata ei. Iata cateva.
O raza punctiforma de lumina coerenta (de o frecventa cat se poate de restransa), este trecuta printr-o oglinda semitransparenta. 50% din lumina trece, 50% este reflectata intr-un unghi de 90 de grade. Avem acum doua raze defazate. In calea fiecareia se pune cate o lentila dispersoare biconcava, asa incat razele sunt fiecare imprastiate pe o suprafata mai mare, devenind fascicole. Sa zicem de ordinul 10×10 cm. Acum cele doua fascicole vor fi puse in posturi diferite, de observat si observator. Prima va fi directionata asupra unei placi fotografice. Cea de-a doua va fi proiectata asupra unui obiect, sa zicem un bust, de unde va fi reflectata asupra aceleiasi placi fotografice aducand imaginea acestuia. Placa fotografica va inmagazina cele doua fascicole observat si observator, ce se recompun. Developata placa prezinta imaginea de interferenta a celor doua spoturi luminoase care sunt de regula cercuri concentrice de intensitati diferite, ce nu tradeaza vreo legatura cu imaginea bustului.
Surpriza este ca trecand raza initiala de lumina prin placa fotografica, sau printr-un ciob oricat de mic al acesteia, in spatiu se va constitui o imagine a bustului observat. Este o imagine tridimensionala, monocroma ce prezinta cu fidelitate bustul.
In prezent tehnologia s-a perfectionat iar hologramele au devenit articole de divertisment ce fac deliciul publicului la simpozioane pentru expunerea unor imagini sau in cinematografie pentru crearea unor efecte stupefiante. Ele au ramas tridimensionale, dar acum sunt si policrome si dinamice.
Fiind vorba de raze de lumina, oglinzi, placi fotografice avem de-a face deci, cu un fenomen fizic.
Cum ati clasifica acelasi fenomen daca in locul razei de lumina am pune un fascicol de date, in locul oglinzilor punem un creier, iar in locul placii fotosensibile punem o memorie vie?
Rezultatul este o baza de date ce nu exprima nici o asemanare cu elementele ce o compun, care poate fi exploatata punctiform sau multidirectional sub forma de informatii si global sub numele de constiinta.

RSS 2.0 | Trackback | Comment

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

4 Responses to “Deochiul”
  1. mada

    Si eu am pb cu deochiul.chiar daca pt unii este doar o superstitie eu sunt convinsa 100% ca nu este asa.mi se intampla destul de des sa mi se faca rau din senin,sa am stari de vima si de moleseala.singurul lucru pe care il pot face sa ma simt mai bine este sa spun Tatal nostru sau niste descantece invatate de la bunica.apoi incep sa casc cu lacrimi si nu ma mai pot opri.in ceva timp imi revin.deja m am saturat sa am starile astea si sa stiu ca nu pot face nimic,ma refer la faptul ca nu pot lua un medicament si gata trece.nu mereu are efect ,trebuie sa o pun pe bunica si la ea simt o energie ceva care ma macina ca si cum ar indeparta energia negativa.se mai spune ca daca porti ceva rosu nu te mai deochi,dar ,banal in asta nu cred.nu stiu ce as putea sa fac sa nu ma mai incarc cu energie negativa :((( e chiar aiurea.nu toate persoanele se deoache….


  2. si eu am problema asta, se mira intr-una lumea de mine, a devenit enervant, si am gasit pe net bijuterii anti deochi, am bagat pe google evil eye jewelry, am intrat pe doua site-uri si ambele livreaza si la noi, ba chiar al doilea, ceva cu jeyla, livra cu 10 ron, adica pardon, cat imi ia din bucuresti in bucuresti ! o sa va anunt cand vin si ce efect au, asta cam intr-o luna 😀 am cautat si remedii pe net, am gasit asa ceva : Waving salt or salt water over the head of the affected person and throwing it in fire or water is one of the most common ways of removing the effects of the evil eye or nazar utarna.
    Waving a whole chilli over the person and throwing it in fire is another way. If the smoke smells of the chilli, the illness is not attributed to the evil eye or nazar. However, if the smoke does not smell of chillies, it is believed that the person was afflicted by the evil eye, whose spell has now been broken.
    Nazar utarna of a more elaborate kind is performed by astrologers or professionals who do it with the help of secret and mystic rites.
    At times, a lemon with four or five chillies tied together, or a piece of stale unleavened bread (roti) are used for the purpose.
    eu am incercat cu apa cu sare, si a mers ! inca mai e dar e mult mai bine 😀

  3. Elisa

    si eu am fost deocheata si mi-am zis singura o rugaciune. am ramas cu gura cascata ca mi-a trecut imediat.

  4. Anonymous

    Din cate am inteles, ajuta sa ai ceva rosu pe tine sa te protejeze de deochi. Pt prietena mea nu a mers(mentionez ca avea chiloteii rosii)… si a fost descantata de mama ei, bunica ei si matusa ei in acelasi timp si cascau incontinuu cu lacrimi. Nu stiu daca metodele astea merg intotdeauna… ciudat.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.