Atonement sau Ispasire/ Remuscare

Filmul este bun, chiar foarte bun. Asta daca iti ingadui ragazul de a te bucura de o opera de arta… Mai importanta decat mesajul este arta filmarii – scenele, care prin modul in care sunt realizate sau asociate se incarca cu nenumarate sugestii ori semnificatii simbolice, muzica si unele replici. Spectatorul se poate plictisi, poate avea impresia ca filmul supraliciteaza povestea… sau, dimpotriva, poate savura fiecare cadru, fiecare cuvant. Asa se explica reactiile foarte contradictorii pe care le-a generat Atonement.

Nu as sti sa spun ce fir epic este mai important in film, povestea de dragoste dintre Cecilia, tanara bogata, si Robbie, fiul sarac al servitorilor, poveste impletita cu cea a razboiului, sau povestea lui Briony, scriitoarea, care isi ispaseste ca sora medicala, iar apoi scriind un roman, pacatul de a fi distrus sansa la fericire a celor doi.

atonementpreview.jpgDar pot spune ca m-au cucerit cei doi tineri care se iubesc inocent, lasandu-se in voia sentimentelor. M-a emotionat povestea lor de dragoste, lupta cu destinul nedrept, dorinta de a o lua de la capat, acel laitmotiv, “Intoarce-te la mine”…

Pe cat de frumosi sunt Cecilia si Robbie, pe atat de urata mi se pare Briony… si pe atat de antipatica. Copil taios, intepat, cu aere de superioritate, tanara stearsa, rezervata, isi traieste viata scriind. Prin scris se exprima ea cu adevarat. Mare fiind, este in stare sa isi accepte greseala care a schimbat complet viata familiei ei. Ii intelege si resorturile ascunse: gelozia. Il iubeste pe Robbie care este cavalerul visurilor ei, salvatorul, alesul. Il iubeste atat de mult, incat mai bine il distruge decat sa il piarda.

Si ca sa fiu cruda pana la capat, ispasirea ei nu mi se pare ispasire, remuscarea nu mi se pare remuscare… este abia o recunoastere lasa a greselii comise. O recunoastere tardiva, cand toti cei implicati sunt morti, cand ea insasi este la un pas de moarte. Ultimul gest lucid.

Poate substitui fictiunea realitatea? O poate compensa? Cu siguranta, nu! Dar… totusi, Cecilia si Robbie devin un alt cuplu adamic, exemplar, traiesc vesnic in memoria omenirii prin personajele lor, ca Romeo si Julieta si ca multi, multi altii…

Din replicile preferate:

“Draga Cecilia,

Povestea isi poate relua cursul. Pot redeveni omul care a trecut odata, la amurg, prin parcul Surrey imbracat in cel mai bun costum, increzator in viata. Omul care, cu limpezimea pasiunii, a facut dragoste cu tine in biblioteca. Povestea isi poate relua cursul. Ma voi intoarce. Te voi gasi, te voi iubi, ne vom casatori. Si vom trai fara sa ne fie rusine.”

RSS 2.0 | Trackback | Comment

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.