Gustul amar al postelectoralelor
Am mers la vot, cu inima oarecum impacata, in sfarsit dumirita pe cine sa votez, dumirita datorita emisiunii de la TVR1 in care s-au confruntat toti catindatii la primaria generala, moderata de Liviu Mihaiu.
De departe, cea mai buna impresie mi-a facut-o Orban. Cele mai proaste: Oprescu si Blaga. De fapt, asa am procedat, prin eliminare, intuitiv, afectiv, contand pe bunul meu simt, gandindu-ma ca trebuie sa aleg raul cel mai mic dintre multe rele.
M-am uitat ca la circ si am apreciat comicele sau penibilele interventii ale “elitei miticiste”. Unii stiau sa joace foarte bine rolul politicianului doct, sa recite din carti, altii vanturau Biblia cu gesturi patetice, altii jucau cartea modestiei si a sinceritatii… Singurul serios si demn de incredere mi se paruse Ludovic Orban. Astazi, ascultandu-l, sunt sigura ca am avut dreptate si ca bucurestenii sunt sinucigasi. Au optat pentru o perpetuare a coruptiei si a bataii de joc, pentru o reinnoire a Bucurestiului ca “vaca de muls”, care, ne place nu ne place, suntem noi. Sau au optat pentru vedetism, pentru capriciu si suficienta. Si daca Oprescu castiga si vrea dupa aceea sa candideze la presedintie? Pana una alta, retin aici ca a negat un asemenea proiect.
Asadar, Blaga sau Oprescu? Cand s-a pus problema sa aleg intre Iliescu si Vadim, am refuzat sa ma duc la vot, desi multi mi-au reprosat ca nu imi pasa de tara asta. Acum ma voi duce la vot. Sa votez intre cei doi, pentru ca optiunea mea este intre sau dincolo de ei.
te asigur ca astazi, un om cinstit si sarac, fara spate [aici spun fara sa fie dependent de mari trusturi, firme, oameni de afaceri], are sanse minime sa controleze o structura de conducere, un mecanism complex si pervers, plin de compromisuri.
mereu va trebui sa alegem perversul cu fata cat de cat umana si nu omul fin, just, decent. cel putin in cadrul balcanic in care ne zbatem.