Cald vs. racoare

Despre ce sa scriu pe o asemenea caldura? Despre previziunile care anunta cum si cu cat va creste temperatura globala in urmatorii 50-100 de ani? Nuuuu… Este si asa prea cald, sunt moale si parca totul este moale. Este posibil ca si mentalitatile sa se modifice o data cu aceste schimbari ale conditiilor de trai.

Un om puternic nu ar trebui sa fie ingenuncheat de circumstante. Suntem sensibili la schimbarile de temperatura, dar acestea nu ar trebui sa ne dicteze ritmul si modul de viata. Avem o arma: mintea, capacitatea de a ne concentra si de a face abstractie. Imaginatia.

Sa scriu despre mare? Despre munte? Despre racoarea binefacatoare a naturii acolo unde ea a ramas puternica si in masura posibilului nealterata.

Eu ma gandesc acum la mare. M-am nascut in vechiul Tomis, orasul de la malul marii. Iubesc marea. Ma lasa sa intuiesc infinitul. Imi umple sufletul cu o bucurie profunda sau cu o melancolie linistita. Ma pune in fata unui mister. Al persistentei si al vastitatii vietii. Al sensului ei. Privind-o, poti spune ca Viata este una, mare si ca, intr-un mod misterios, totul curge in aceeasi directie.

Mai este si briza marii, aerul sarat si racoros. Uneori ma plangeam ca e prea racoros… ;))

Marea Neagra – Pontus Euxinus… Marea primitoare. Ciudat contrast intre numele sau initial si denumirea actuala. Cred totusi ca marea noastra se reintoarce la denumirea ei de demult, redevine o mare prietenoasa, capricioasa uneori, primejdioasa rareori, blanda si matasoasa… dar mai ales racoroasa.