Piatra filosofala – M. Yourcenar
August 1st, 2007 at 9:41am |
- La douazeci de ani se crezuse eliberat de rutina sau de prejudecatile ce ne paralizeaza faptele si pun stavili gandirii noastre, dar isi petrecuse mai apoi viata dobandind farama cu farama acea libertate a carei suma totala isi inchipuise ca o are dintru inceput. Nu esti liber atata timp cat doresti, vrei, tremuri de frica, poate chiar atata timp cat traiesti. Medic, alchimist, artificier, astrolog fusese, vrand-nevrand, sluga vremii sale; ingaduise veacului sau sa impuna gandirii lui anumite curbe. Manat de ura fata de neadevar, dar si dintr-o anumita asprime a firii sale, se amestecase in fel de fel de conflicte de idei in care un Da nesabuit ii raspunde unui Nu tampit. Omul acesta prevazator se pomenise judecand mai odioase crimele si mai stupide superstitiile acelor state sau acelor principi ce-i amenintau lui viata sau ii ardeau cartile…
- Nicicand nu voi inceta sa ma minunez ca aceasta carne sprijinita pe vertebre, acest trunchi legat de cap prin istmul gatului si avand simetric asezate de o parte si de alta membrele, contin si poate chiar dau nastere unui spirit ce trage foloase de pe urma ochilor pentru a vedea si a miscarilor pentru a pipai… Stiu ca are granite si ca n-o sa aiba timp sa le depaseasca, iar daca din intamplare ar avea timp indeajuns, n-o sa aiba putere. Dar este, si, in clipa de fata, el este cel ce Este. Stiu ca se inseala, se rataceste, interpreteaza adesea gresit invatamintele pe care i le da lumea, dar mai stiu de asemenea ca are in el cu ce sa-si cunoasca si uneori chiar sa-si indrepte propriile sale greseli.
- … am studiat temperatura de topire a metalelor si inmultirea plantelor; am cercetat stelele, precum si maruntaiele trupului omenesc. Din taciunele asta pe care-l ridic, sunt in stare sa extrag notiunea de greutate si din flacarile astea notiunea de caldura. Stiu ca nu stiu ceea ce nu stiu; ii invidiez pe cei ce vor sti mai mult, dar stiu ca vor fi nevoiti, ca si mine, sa masoare, sa cantareasca, sa deduca si sa nu se increada in deductiile facute, sa desluseasca partea de adevar din eroare, iar in adevar sa tina seama de vesnicul amestec al erorii. Nu m-am incapatanat niciodata intr-o idee de teama incurcaturii in care m-as afla fara ea. N-am lungit niciodata un fapt adevarat cu zeama minciunii, ca sa-l pot mistui mai bine. N-am rastalmacit niciodata parerile adversarului ca sa-l pot birui mai usor… Ba stai: uneori m-am surprins rastalmacind, dar de fiecare data m-am certat cum certi o sluga necinstita, si mi-am redobandit increderea datorita fagaduintei mele ca altadata o sa ma port mai bine. Mi-am faurit si eu vise…
- Tratatele inchinate aventurii spiritului greseau atunci cand ii atribuiau faze succesive: dimpotriva, toate se amestecau; totul era supus revenirilor si nesfarsitelor repetari. Cautarile gandirii se invarteau intr-un cerc. Odinioara, la Basel, si in multe alte locuri, strabatuse aceeasi bezna. Aflase de mai multe ori aceleasi adevaruri. Experienta insa se acumula: cu timpul, pasul devenea mai sigur; intr-o anumita intunecime, ochiul incepea sa vada mai departe; mintea omeneasca stabilea macar unele legi… Notiunea de suis sau coboras era insa gresita: stelele straluceau si sus si jos; nu se afla nici in fundul genunii, nici in mijlocul ei.
- … dincolo insa de aceste nebunii dogmatice, intre nelinistitele fiinte omenesti existau fara indoiala repulsii si dusmanii izvorate din strafundurile firii lor si care, in ziua cand oamenii nu vor mai avea obiceiul sa se casapeasca unii pe altii din pricini religioase, vor rabufni intr-alt fel.
- Atunci cand se spune despre o vedenie ca e in intregime un produs al imaginatiei, asta nu inseamna ca e imaginara in sensul grosolan al cuvantului: dumnezeii si demonii ce salasluiesc in noi insine sunt cat se poate de reali.
- Despre vise: Zenon isi spunea ca acele jocuri ale gandirii lasate in voia ei ne-ar putea da niste informatii cu privire la felul in care sufletul percepe lucrurile. Enumera calitatile substantei vazute in vis: usoara, impalpabila, incoerenta (pentru logica noastra diurna as spune eu), total libera in raport cu timpul, mobila din punct de vedere al formelor persoanei, astfel incat fiecare este in vis multiplu si mai multi se reduc la unul singur…
Posted in Din sufletele altora
<p><p>cred ca a trebuit sa citesc totul de cateva ori pana cand sa inteleg tot textul … foarte bine spus, totul, se vede ca aveti un fel de lupta interioara, ca mistuiti tot necunoscutul din jurul dvs., dar cred ca totul a fost conceput in felul asta, sa fim tinuti in intuneric, in necunoscut, si oricat ne-am da silinta nu vom reusi, si din nou cred ca e mai bine asa</p></p>
Uff, sa cobor la ai tai 16 ani? Inteleg ce simti… si te asigur ca peste ani vei vedea ca numai noi ne tinem in intuneric, ca pana la urma depinde de noi totul, dupa cum spune si Zenon, eroul cartii.
Noi nu avem destula hotarare sau putere de a gasi piatra filosofala… Dar tu promiti…