Lenea e cucoana mare
Pentru standardele mele, sunt foarte lenesa zilele astea. Mi-am dat seama ca fara cafea pierd 2 ore de activitate pe zi si casc de cateva zeci de ori, la diferite ore. Visez sa dorm doar 5-6 ore zilnic in mod natural… Daca as zice 4, as fi prea infumurata.
Probabil ca nu imi mai place prea mult ceea ce fac, daca mi-e lene. Dar pentru ca as avea mustrari de constiinta, nici nu ma pot apuca de ceva ce imi place (pentru ca, paradoxal, as pierde timpul!) si atunci stau pur si simplu si astept sa imi fac curaj sa ma apuc de treaba. Este foarte usor sa spui: nu ai vointa, nu esti destul de motivata, nu esti suficient de inteligenta ca sa gasesti resurse sau sa inventezi stimulente sa depasesti inertia asta.
De ce copilul nu oboseste niciodata cand se joaca? Si cu limba scoasa de-un cot el tot rade fericit si se zbenguie. Pentru ca scopul jocului lui este insusi jocul. Nu isi afla finalitatea in afara lui. Daca si noi am gandi asa…
ce scriu eu acum nu prea are legatura cu ce ati scris dumnevoastra..dar copilul din ziua de azi..numai are puterea si viata sa se joace pana ce-i iese limba de un cot..copiii acum indiferent de varsta ies afara in spatele blocului sa fumeze o tigara s.a.m.d.
Multi, din pacate… 🙁
Eu n u pot scurta somnul, dar incerc sa-mi folosesc timpul la maximum, desi cred ca as putea face mai mult. De exemplu, cochetez cu ideea de a ma inscrie la un curs (semi) profesional de foto. Si, cu putin curaj, cred ca o s-o fac.
Dar mai incetineste trenul si uita-te pe geam, altfel vei ajunge la destinatie fara sa vezi peisajul…
Tot eu revin cu un pont: cel mai greu sa te apuci de un lucru, daca reusesti sa faci pasul asta, restul pare mai usor. 🙂 Zic eu care m-am apucat… de tradus.
Oh, cu exceptia acestei veri in care chiar m-am lipsit de multe bucurii, nu renunt la timpul dedicat sufletului meu: o plimbare cu bicicleta in parc, discutii cu cei dragi, mangaierea florilor mele, crearea unui spatiu placut in care sa stau (nu suport nici dezordinea, nici mizeria), un film bun, ca o carte nu am mai apucat sa citesc, mi-e teama ca nu o pot lasa din mana si pana nu predau traducerea la care lucrez la asta chiar am renuntat… Nici de pictat nu am mai pictat e drept, dar si cand ma voi apuca, stai sa vezi. (M-a ambitionat tabloul strabunicii tale si mi-ar placea sa las si eu in urma asa ceva…)
Abia astept sa faci cursul acela de fotografi. Sa imi spui daca chiar merita. Eu una sunt autodidacta si daca ar fi dupa mine as cauta cursuri si as invata singura. Dar sunt curioasa daca asa nu este mai eficient si nu afli mai multe.
Calatorule drag,
Iti doresc sa ai mereu frumusetea copilului interior! Poate ajuta si la traducere…mai in joaca, mai in serios, atitudinea aceasta face munca mai usoara..! Spor mult !
De unul singur inveti mai putin organizat si pe apucate. Si e placut si sa fii cu oameni care au acelasi hobby. Eu am vazut asta la workshopul din vara asta, cand atmosfera a fost minunata, desi eram niste oameni total diferiti si care nu se mai vazusera niciodata.
As vrea sa-mi fac timp sa merg iar la gimnastica, am lasat-o balta de cateva luni.
Pictura?? Arata-ne!!!
Draguta pisica, seamana bine cu a mea, doar ca e putin mai cenusie. Mor dupa pisici.
Mi-am amintit o strofa care ii placea bunicii (care a fost tot profesoara si si-a iubit incredibil de mult meseria). Suna comunist, dar nu e decat in aparenta. Citatul era cam asa:”Sfanta munca e aceea/Ce rasplata-n ea-si gaseste./De-ntelegi tu asta, cheia/ Fericirii tale-o tii”. Nu muncim doar pentru bani. In mod ideal, o parte din rasplata muncii e in ea insasi. E mult de spus pe tema asta…
Nu suna comunist deloc pentru mine. Sunt intr-adevar foarte profunde versurile… daca nu scrii tu pe tema asta, voi scrie eu candva. 🙂
Tu scrii si eu comentez, ca sunt mai lenesa. 🙂
Mie imi convine!
=))