Piatra de hotar…
Imi place sa mananc alte prajituri de fiecare data, nu ma simt pe vecie legata de vreun loc, as pleca oricand in alt oras daca as avea un scop nobil si nu sunt defel prea atasata de lucruri. Cu toate acestea, sunt statornica precum o piatra de hotar. Ancorele mele nu sunt in lucruri, sunt in oameni, in idei, in valori. Si, slava domnului, acestea nu sunt asa de perisabile ca lucrurile, pe care azi le ai, maine poti sa nu le mai ai.
Nici conceptiile nu mi le schimb asa de usor, desi imi place sa cred ca invat in permanenta cate ceva si ma imbogatesc. Asa ca si gandirea mea devine mai nuantata.
Osatura gandirii mi-am faurit-o prin lecturi si prin cursurile acropolitane. Am cernut cu sita mintii mele pana am ramas cu ce era valoros sau cu ce s-a lipit de sita, gasindu-si locul in mod firesc. Inca mai brodez pe marginea acestui schelet, mai dau cu dalta, mai slefuiesc. Cate vieti de acum inainte o voi mai face? Pe ce treapta sarmana a adevarului ma gasesc? …
Oricum, cu mare placere provoc pe cineva sa ma convinga de adevarul lui. Nu neaparat mi-l voi insusi, dar schimbul de experiente si de idei mi se pare fertil. E adevarat si ca uneori imi sustin cu prea multa patima ideile si ca, daca nu m-as stapani, as cam bate din picior si nu m-as opri pana nu l-as convinge pe celalalt de justetea lor. Fiecare cu sita lui insa. Si e bine sa fie asa.
Pe scurt, pentru ca azi e zi de gospodarie…;((( Dar nu rabd sa nu zic si eu ceva.
1. Imi doresc tare mult sa nu las timpul, viata, varsta si imprejurarile sa ma schimbe in altcineva, sa ma faca sa ma obisnuiesc cu compromisul, sa ma acreasca. Chiar daca mi se spune mereu ca cer prea mult de la mine si de la ceilalti si ca e pagubos sa fii asa, ca se poate trai mai usor. Si e adevarat.
2. E un cantec pe care l-am auzit in adolescenta si nu l-am uitat, pentru ca mi-a spus ceva. Zice, cu aproximatie: “So much to do, so little time/what can I do of this life of mine?/what can I learn, who can I be?/which is the final version of me?” Imi plac oamenii care incearca sa ajunga la o “versiune” mai buna a propriei persoane.
3. Si mie imi place Klimt. Si Moucha. Si Art-Nouveau-ul.
Ma duc la bucatarie, unde mi-e locul! Azi! 🙂
🙂 Da, Mucha a pictat pentru femei, asa imi da impresia.
Versurile sunt splendide… daca traiesti asa nu ai cum sa te plafonezi si nici sa te multumesti cu compromisuri.
Esti norocoasa, ai un week-end prelungit!
Am o durere crunta de masea care m-a naucit …
Mi-as dori sa fiu -acum- ca o apa….
Apa care ia…si care duce….
Prefacerea….si esenta…Cat drum…pana acolo….
Intr-un curand……prin viata noastra…
🙁 Nu stiu ce sfat sa iti dau, cred ca un exercitiu de imaginatie nu este deloc rau, daca reusesti sa faci abstractie de durere…
Vezi ca durerea este totusi creativa?! Ai facut si niste versuri sensibile.
Mi-a placut. Inceputl a fost miscator…restul a fost doar interesant dar fara scantei emotionale.
Si sfarsitul cu batutul din picior, da….imaginez Calatorul facand asa. Apreciez sinceritatea.
Ce inseamna “acropolitane”?
Mih sti principiul transferurului durerii? :))
Si chiar daca sunt acuzat de misoginism, mai ales de Calator :)) … trebuie sa zic ca toate picturiile facute vreodata de barbati au fost PENTRU FEMEIi.