Dezgust
Desi ultimele zile au fost foarte interesante, profesional vorbind, eu nu am vrut nici sa ascult stiri, nici sa discut despre asta prea mult. La inceput, am asteptat sa vad daca se voteaza marirea cu 50% a salariului profesorilor. Dupa ce s-a votat, am auzit ca aceasta lege nu se va respecta si iar nu m-am ambalat. Sunt sceptica. Si nu imi place sa imi consum timpul si energia inutil.
Dar daca vorbele politicienilor nu mai au nici o valoare, imi pun serios intrebarea: Legile mai au vreo valoare?
Oricum, altceva m-a provocat sa deschid subiectul pe blog. Mentalitatea asta redusa, de copii de gradinita: “Da’ la aia de ce le-a dat si noua nu? Ce? Noi suntem mai prosti?” Trec de la nervi la dezgust si inapoi la nervi sau la resemnarea ca de unde nu e, nu ai ce sa ceri…
Adica, vin si eu si ma intreb, functionarul care sta in spatele biroului si da raspunsuri mecanice, plimbandu-te de cele mai multe ori de la Ana la Caiafa sau care introduce la fel de mecanic date intr-un sistem se compara cu un profesor sau cu un educator la orice nivel ar lucra el? Stie functionarul asta ce inseamna sa educi oameni, sa ii formezi? Stie de cata energie, daruire, putere, inteligenta si rabdare este nevoie? Este interesat functionarul asta care are si el copii probabil sau va avea de calitatea actului educational? Intr-o lume care este din ce in ce mai provocatoare din acest punct de vedere…
Sunt parinti care nu fac fata acasa unui singur copil, al lor, dar debiteaza cu neghiobie senina tot felul de enormitati despre scoala si profesori.
In sensul ei profund, educatia implica martiriul, coborarea spre ceilalti, jertfa de sine pentru a-i face sa inteleaga, sa cunoasca, pentru a-i scoate din ignoranta. Pentru a le arata ce posibilitati extraordinare au. Am ales asta. Dar nu ar fi bine sa fie de ajuns martiriul spiritual, trebuie si unul fizic?
Ii invit pe cei care se scandalizeaza pe tema acestei mariri de salariu sa viziteze numai o scoala, uite de curiozitate. Sau si mai bine: sa mearga intr-o gradinita, intr-o scoala primara, generala si apoi intr-un liceu sa vada daca si cat ar rezista.
mai draga, eu am fost sceptic inca de la inceputuri. si nu pentru ca nu ar merita un dascal o marire de 50%. nici cu 100% nu i se aduce reparatia morala de care are nevoie la momentul actual. sunt sceptic pentru ca stiu ce inseamna dascal azi. inseamna ultimul om. pentru ca altfel nu s-ar scandaliza cu atata isterie lumea cand se pune problema dascalilor. cand se maresc grosolan lefurile celor din parlament nu e gresit nici economic, nici moral. pe rand, nu e gresit nici cand se maresc prin justitie, politie, armata, altii. pentru ei se intelege, doar sunt oameni adevarati. dar dascalii? ce fac ei? dau din gura toata ziua pe degeaba. ia mai da`i incolo de figuranti, ca doar fac destui bani din ore in particular, numai pretentii au in cap.
explicam ca si in cazul absurd in care se aproba aceasta majorare, automat preturile vor exploda. paradoxal, preturile deja explodeaza[vezi euro] dar lefurile nici nu s`au clintit.
si daca s`ar aproba, tot un drac ar fi, invatamantul e deja dat cu capul de pereti ireversibil. poti sa platesti acum profesorii triplu ca nu mai scot performanta 10-20 de ani, pana constata lumea ca nu e o teapa, chiar se investeste in invatamant. multi dintre profesori au cedat psihic, altii s-au reprofilat, facand pe langa catedra tot felul de activitati de 2 lei in detrimentul pregatirii continue, altii chiar au iesit din schema intrand in alte domenii.
12 profesori. Din o suta de profesori, probabil mai multi dar nu vreau sa exagerez. 12 au fost cei care mi-au meritat respectul. Am avut mai multi care erau de treaba, dar nu stiau sa predea. Am avut mai multi care erau canalii. Cele 2 calitati impreuna la fel de rare ca…
o femeie frumoasa si inteligenta.
Faza cu surmenajul psihic e adevarata. Acel, rar, profesor care isi manifesta interesul pentru elev… ajunge acasa nervos si obosit.
Iar in ce priveste formarea copilului… scoala si sa ma fi ridicat pe mine la nivelul care sunt?! ma indoiesc… geneticul si norocul de a vorbi cu niste oameni speciali.
Dar referitor la invatamant, cred ca intentionat este dezmembrat, ca oamenii sa raman ne-educati si prosti. Aparent ma contrazic.
Aparent, facand cele 8 sau hai 12 clase, esti obligat sa progresezi macar la mediocru. Dar mai mult de atat nu. Dar daca majoritatea populatie din tara ar fi “mediocra” atunci nu ar mai putea sa ne conduca cum ar vrea ei…
Iar sa fie toti ca mine ….am fi iarash in comuna primitiva…pentru ca trebuie sa existe si oameni prosti care sa munceasca si sa fie condusi.
P.S. RESPECT PROFESORILOR CARE INCA N-AU CEDAT! Diriga’, profu’ de istorie, fizica si nu in ultimul rand Calatorul.
Ce ma enerveaza pe mine e ca la invatamant se pricepe acum toata lumea, mai abitir ca la fotbal. Tot felul de tate ( a se citi”tzatze”) stau la colt si comenteaza cum ar trebui sa muncim. In parte, e vina mass-mediei (si a penuriei generale de bun-simt). Ma uit la baietasii si fetitele de la Realitatea TV, de exemplu, ale caror emisiuni si jurnale sunt deseori colectii de ineptii, greseli de citire de pe prompter si greseli elementare de limba, si nu pot sa cred cat de vehementi sunt la adresa profesorilor si ce destepti se cred. Nu mai am unghii de ros de ciuda!
Dar, sa fim cinstiti: cine mai munceste cu profesionalism in invatamant? Am fost la un curs: programul era teoretic de 10 ore pe zi (!). In prima zi ne-a tinut cel mai mult: 4, cu pauze. Dupa care, durata a scazut, mergand pe ideea: va trimitem materialul pe email, sa nu pierdem vremea. Ni l-au trimis, oare l-a citit cineva? Ne-au dat 30 de “teme pentru acasa”. Unii au facut o parte, altii de loc. La sfarsit, am aflat ca erau doar “pentru noi”, si portofoliul pt. evaluare era atul. Trebuia facut supermodern, doar in Powerpoint, cu alte documente atasate, grafice,eseuri etc. Neaparat de prezentat pe calculator (mie, uneia, imi place sa fac de-astea, asa ca nu m-a deranjat). In ajun, ni s-a cerut printat. La examen, ni s-a spus: nici n-am mai adus aparatura, spuneti cateva cuvinte repede, ca sa terminam. Poate credeti ca lumea s-a suparat din cauza acestui simulacru de evaluare. Nicidecum, toti s-au bucurat, pt. ca “au scapat usor”.
Pai, merita sa muncesti? Koma are dreptate: ma tem ca invatamantul e compromis.
Toti aveti dreptate, invatamantul este compromis, la toate nivelurile, parca mai rau la cel universitar care face atatea compromisuri pentru ca studentii agramati si “afoni” platesc cu bani grei diplomele alea. Noi nu suntem platiti cu bani grei, dar nu suntem motivati.
Azi am participat la o discutie cu o inspectoare venita sa ne verifice vrafurile de docomente. Si o colega a spus ceva de genul “Pai nu e normal sa fie manualele proaste daca autorul de manuale primeste 8% din castiguri si cand este vorba de un colectiv de autori acei 8% se impart la cati sunt?” Si pentru ca a repetat de cateva ori “Nu e normal?” i-am raspuns eu “NU, NU E NORMAL”, daca aleg sa fac un lucru, ca doar nu ma obliga nimeni, il fac cum trebuie, la urma urmei este si numele meu in joc si daca vreau sa fiu respectat trebuie sa castig respectul.
Asta este, am inceput sa gandim ca la piata… Mult timp mi-a fost rusine sa spun ca lucrez in invatamant pentru ca stiam ca voi fi taxata imediat drept o mediocra, ratata care nu stie sa faca ceva serios si si-a gasit si ea un loc cald la stat. Pentru ca este foarte adevarat, cei care au avut ceva ambitii si s-au respectat au plecat din invatamant.
Eu nu am ales invatamantul, in anul III de facultate cand am stiut ca asta vreau sa fac, din lipsa de altceva mai bun, ci l-am ales pentru ca am simtit ca asa pot face ceva util pentru lume si pentru mine, pot fi multumita.
Uneori imi pierd si eu speranta si parca imi vine sa predau armele, dar asta nu va insemna pentru mine sa trag chiulul si sa ma fac ca muncesc… Va insemna ca voi inchide o usa in spatele meu si imi voi vedea de drum.