Protest deschis
Am fost la miting si la mars. Din multe si foarte diverse motive: 1. nu imi place sa stau cu bratele in san si sa ma plang, 2. din solidaritate cu liderul de sindicat care chiar isi da osteneala, dar primeste strambaturi din nas cand e vorba de asa ceva, in schimb este potopit de plangeri si 3. pentru ca tare m-a enervat tot scandalul din mass-media legat de profesori, care printre multe alte enormitati, muncesc 16 ore pe saptamana, dar au pretentii. Cata manipulare si cata rea-vointa in aceasta mass-media! Intentionata cu siguranta.
Sigur ca tot balciul de la acest mars nu ma caracterizeaza. Mi-ar fi placut sa fie un protest al tacerii. Al tacerii celor care atat de mult vorbesc. Mi-ar fi placut sa fie sobru. S-au spus multe copilarii, s-a cerut chiar demisia guvernului (care mai are doar o luna de guvernare!), s-a cantat la trompeta… Probabil ca altfel nu am atrage atentia. Dar nu mi-a placut sa fim mascarici, cand realitatea trista este ca asa suntem tratati de ceilalti.
Jos palaria pentru ca te-ai dus!!!
Eu am impresia ca suntem doar o diversiune, un gen de “acar Paun”.
Dupa ultimele emisiuni de pe la TV si eu am aceasta impresie. Am sa schimb subiectul pe blog, ca nu vreau sa ma mai amarasc, sau sa amarasc si pe altii.