Doctrina catarilor

Acum aproape un an, am inceput o serie de posturi despre o “erezie” foarte interesanta, cu o istorie scurta si zbuciumata… Nu mi-am dat seama atunci pe cata lume poate interesa, nici acum nu imi dau, dar pentru ca sunt intr-o acuta criza de timp si, prin urmare, si de inspiratie si de disponibilitate, reiau ceea ce ar fi trebuit sa termin de mult:

Principala caracteristica a doctrinei catare este dualismul conform caruia creatia este vazuta ca un proces dublu la care participa Dumnezeu si Lucifer. Dumnezeu este creatorul lumii spirituale, invizibile si imateriale, deci al lumii eterne, iar Lucifer este creatorul lumii vizibile, materiale, trecatoare. Lumea imateriala este taramul Binelui, este o lume perfecta, a Arhetipurilor; de aici provin monadele, spiritele si aici trebuie sa se intoarca ele prin purificare si renastere. Lumea materiala, in care sufletele sunt limitate in trupuri, este inchisoarea Dumnezeului rau. Raul nu exista in sine, ci este considerat o indepartare de Bine sau chiar absenta acestuia; el este propriu lumii amestecului, a opuselor: sus/jos, bine/rau, placere/durere, viata/moarte. Aceasta lume impune limite, deoarece existenta aici este efectul unei caderi in ignoranta si uitare.
Este dificil pentru omul contemporan sa inteleaga ideea unei duble creatii, deoarece imaginarul modern a redus notiunea de creatie la ceea ce putem percepe prin simturi. Pentru catari insa, si nu numai pentru ei, caci ideea este prezenta in toate mitologiile si filosofiile vechi, a existat mai intai crearea Ideilor, a principiilor eterne si apoi crearea vizibilului si trecatorului, a lumii materiale, multiplicate si efemere, considerate iluzie si neant. Dumnezeu este sursa si esenta eterna a Binelui, in afara de timp si spatiu, cauza prima, motorul existentei si totodata finalitatea ei. Se afla dincolo de puterile noastre de intelegere si nu poate fi exprimat in cuvinte. Spre deosebire de conceptia catolicilor, Dumnezeu nu intervine in creatie si nici nu poate fi suveran al lumii si judecator al oamenilor.
Lumea manifesta este pusa in miscare de un principiu al raului, Lucifer, a carui natura nu este clar definita. Lucifer este o emanatie a lui Dumnezeu, aservita principiului raului. Lucifer este insa reprezentat in mitologie prin planeta Venus, Luceafarul, simbol al inteligentei. Lucifer ar fi deci geniul inteligentei in cosmos, principala unealta a spiritului. Zeul trebuie mai intai sa-si faca un plan pe care apoi sa-l puna in aplicare, are nevoie de inteligenta pentru a construi un univers manifest. Intalnim in multe mitologii ideea potrivit careia creatia a fost facuta de diversi zei, inglobati in versiunea de Dumnezeu rau si mentiunea ca omul are posibilitatea de a depasi planul creatiei. Acesti zei nu au o conotatie morala, ci sunt viziuni cosmogonice, reprezinta diferitele etape ale creatiei.

Va urma…