Suflete moarte…

Cand credeam si eu ca intru pe un fagas linistit, ca ma pot ocupa si de mine, nu de alta, dar nu am prea reusit sa imi trag sufletul anul acesta, am dat peste alta si mai boacana. S-a fisurat ceva la caloriferul din dormitor… Toate cum nu se poate mai bune si mai frumoase: am consultat specialistul, am luat masuri, am cumparat cele necesare, am venit la fata locului… Am parcat materialele, in speta un ditai caloriferul si alte tuburi, capace, robinete si am plecat inarmata cu cel mai frumos si ingeresc zambet posibil si cu cea mai suava voce la doamna administrator, o femeie corpolenta, pe la 70 de ani, dar purtati cu pas apasat si plin de importanta.

Pana sa ma dezmeticesc eu, situatia a degenerat in cel mai absurd mod cu putinta.

Mai intai si-a trimis sotul in inspectie, sa vada cum stau lucrurile… Nu are sens sa va povestesc de-a fir a par toata patania, va asigur ca este de-a dreptul grotesca si aberanta, cert este ca “apa nu se poate opri. Ati schimbat caloriferul. Daca era instalatia blocului opream, dar asa, nu, ca, ce, unii se joaca si noi sa ne pierdem timpul…” Intre timp, cu toate vazele si galetile puse, se formase un pârâiaş care traversase camera si apa ţâşnea deja in jet continuu in 3 directii.

I-am luat cu toate argumentele posibile, eu, instalatorul, adica varul meu, care, lucrand la Radet, era chiar avizat, am incercat sa sunam la Radet, am intrebat cu cine am mai putea discuta despre problema asta… ei, cu bratele in sold, scoteau cate un:

“Ntz, nu e treaba noastra, nu stiati ca va mutati, de ce nu ati facut din timp ceva? Acum asteptati pana in aprilie…”

“Domnule, nu intelegeti ca de ieri picura si ca ne-am mutat in bloc acum 2 saptamani, vreti sa explodeze ca sa opriti apa?”

“Lasa, puneti voi o galeata acolo si asteptati.”

“Pai nu vedeti ca tasneste apa in toate directiile?”

“Puneti o carpa si curge direct in galeata…”

Si asa mai departe. Mie nu imi venea sa cred.

Cum s-a rezolvat totul? Dupa o ora si ceva, cand eram deja cu nervii la pamant si luasem usile la rand sa intreb unde sta presedintele de bloc, care, fatalitate, nu era acasa, am primit o solutie care nu imi trecuse prin cap: am chemat politia. Cum au auzit ca vine politia, au oprit apa. Totul a durat mai putin de 10 minute (probabil 5). 5 minute pentru care am platit un tribut incredibil. Inca nu mi-am revenit din soc. Politistii m-au ajutat sa inteleg mai limpede lucrurile cand i-au spus doamnei care se facuse mica-mica sa dea altcuiva administratia daca simte ca nu mai face fata. Atunci am inteles ca eu, umila si umilita, cu nervii facuti praf aveam niste drepturi si ea niste obligatii pentru care este platita inclusiv din banii mei. Si am mai inteles ca nu trebuie sa stai la discutii cu oamenii morti, incremeniti in proiecte demult pierdute pe drum sau poate incremeniti in vid, osificati, obtuzi… cu sufletele moarte… Lor nu trebuie sa le spui decat “Chem politia” sau, si mai bine, “Chem militia”.

RSS 2.0 | Trackback | Comment

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

3 Responses to “Suflete moarte…”
  1. Michael

    Inca un popas in drumul Calatorului.
    Misto gluma cu militia.

  2. Alexandra

    mdea…tipic romanesc ….treaba putina si proasta in multi bani …


  3. Da, din pacate cam asa este… Multumim ca ne-ai impartasit experienta, sa invatam si altii ceva de aici… cum se lucreaza cu administratorii necooperanti… 😉

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.