Enteresul si iar enteresul…

Desigur, cunosc multi oameni amabili si altruisti, oameni capabili de gesturi generoase fara sa se gandeasca la ce au ei de castigat de pe urma efortului. Dar acestia sunt din ce in ce mai putini si pe multi nici nu i-am “pus inca la proba”… In rest, observ cu durere ca infloreste o mentalitate mercantila, meschina, o urmarire neabatuta a interesului propriu si personal.

Am ajuns in situatia ciudata si jenanta sa nu stiu daca nu cumva ar trebui sa rasplatesc un ajutor marunt primit, chiar o explicatie binevoitoare venita din partea cuiva.

Chiar cand am organizat acea actiune umanitara anul trecut au existat elevi care mi-au cerut puncte in plus la teza etc., pentru ca… au participat. Da, copiii pot fi de un egoism feroce…

Nici cadourile nu au scapat de metehnele negustoresti. Atentie, vorbesc despre cadouri, nu despre mita, atentii, incercari clare de a-ti cumpara indulgenta pernicioasa… O intamplare trista ma face sa imi pun serios intrebarea daca mai pot accepta asa ceva de la elevii mei: elevii unei clase au binevoit sa imi daruiasca un CD cu colinde pentru ca apoi, cand m-au intrebat ce au de pregatit pentru teza si eu le-am spus “toata materia parcursa” o fata sa imi spuna “haideti doamna, doar v-am dat cadou!” 🙁 Din fericire, nu apucasem sa desfac tipla CD-ului, asa ca le-am putut returna cadoul intact.

RSS 2.0 | Trackback | Comment

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

4 Responses to “Enteresul si iar enteresul…”

  1. 🙁
    speram sa nu fi atinsa de acest virus. credeam ca ai formula binelui universal, conditia in care cei din jurul tau simt fara sa li se explice ca nu e loc de gesturi ieftine. si era frumos sa-mi imaginez ca undeva departe inca se poate.

    mnah.. si stau si aberez redundant. imi e aproape evident ca adevaratele caractere se pot face vizibile doar in vremuri grele, in conditii de privatiuni. dar daca stam sa ne gandim un pic, ce nevoie mai ai de empatie atunci cand tuturor le merge bine? si infinitele discutii despre plictiseala din paradis. poate toate au legatura cu starea de confort creata de o societate in care creativitatea nu conteaza[vezi http://te.stiu.info/?p=880 ]

  2. rodica podar

    Era un cadou Frumos!Copiii sunt copii si cand sunt oameni mari!
    Eu zic ca au vrut doar sa se dea smecheri!
    Dar depinde ce ai simtit tu in acel moment!
    Numai tu poti sa decizi daca ai facut bine sau nu!
    Cred ca nu erau “negustori”,ci mai degraba asteptau si ei un “cadou”.
    Numai bine!Toate cele bune!
    Rodica

  3. irina

    Legat de asta, pe mine ma supara cateva lucruri colaterale:
    1. copiii nu se nasc cu ideile astea, ci le invata, voit sau prin imitatie, de la cineva. Asta e lumea in care traim.
    2. ma deranjeaza cei care gasesc firesc sa NU dea nimic inapoi, cred ca li se cuvine totul.
    3. ma exaspereaza cei care te iubesc “periodic”, cand au nevoie de tine. Am inceput sa observ din scoala generala cum ma iubeau colegii in perioada de teze si ma uitau in vacante si continua sa ma uimeasca acelasi comportament si la varsta asta: cel mai recent cu ocazia acordarii salariilor de merit…Era normal sa ma fi obisnuit, dar vorba cuiva: eu am fost un copil precoce, la 7 ani aveam mintea de acum…:)
    4. tu reusesti sa-i “pui la proba”? mie mi-e si frica s-o fac!

    Nu-mi merge wordpress-ul, nu stiu ce are, nu pot nici macar sa intru pe site.

    Koma, e super filmul, il mai vazusem dar m-a incantat din nou. Desi la noi e invers: Educatie contra creativitate.

  4. Michael

    Koma, il stiu pe tip si intradevar este genial.
    Dar santajul merge si in alta directie…
    Calatorule eu la romana am un 9, nu merit sa primesc o pagina pe blogul tau? :))
    Aia de la leapsa ca tot vorbeam cu Irinutza.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.