Etruscul – 3

Cartea este o incursiune in civilizatiile mediteraneene vechi, de la conflicte istorice, aspecte economice, dinamism al relatiilor si al intereselor dintre, de pilda, etrusci-greci-romani-cartaginezi-persi… Este fabuloasa, cum spuneam, si respecta adevarul istoric pe care Waltari se straduieste sa ni-l prezinte intr-o forma cat mai agreabila si mai usor de retinut. Din pacate, romanul de aventuri este atat de palpitant, incat am trecut in viteza peste unele pasaje cu manevre politice ca sa ma alatur din nou protagonistului si peripetiilor lui. Acesta se numeste Turms, iar romanul este reconstituirea intregii lui vieti, incifrata in pietrele pe care le-a gasit in calea lui, in momente de rascruce, de incheiere a unei etape si incepere a alteia. Cu timpul, ajunge sa isi descopere adevarata identitate si sa accepte ca este lucumon, in fapt, ultimul lucumon al etruscilor. Ca sa intelegeti ce este un lucumon am selectat cateva pasaje:

Eu insumi nu ma recunosc a fi un lucumon, chiar daca altii m-au indemnat sa cred ca sunt. Inteligenta, curaj si integritate sunt de ajuns pentru un om. Sa ai mila de cel care sufera, sa-l sustii pe cel slab, sa-l pocnesti pe cel insolent peste gura, sa rupi punga cu aur a celui lacom, sa-i lasi celui ce lucreaza pamantul pe care lucreaza, sa protejezi poporul de hoti si de uzurpatori. Un suveran nu are nevoie de o altfel de gandire dupa care sa se orienteze. Si nu este nevoie sa fii lucumon pentru a guverna corect.

Gardianul necropolei a folosit frecvent expresia “vremea lucumonilor” cand s-a referit la vremea vechilor regi etrusci. Fiindca vorbea fermecator de frumos si de corect, i-am cerut sa-mi explice ce este lucumonul.
Si-a deschis bratele in semn de neputinta, asa cum obisnuiesc sa gesticuleze grecii si mi-a spus:
– Dar este dificil sa-i explic unui strain. Lucumonul este cel care este. Lucumonul este un rege sacru. Lucumonul este un suveran ales de zei, a spus iritat gardianul necropolei. El este gasit. El este recunoscut. El este marele preot, judecatorul suprem, legislatorul suprem. Un suveran obisnuit poate fi detronat? sau poate transmite puterea sa mostenitorilor, dar unui lucumon, nimeni nu-i poate lua puterea, fiindca puterea unui lucumon este lucumonul insusi.
De obicei, un fiu de lucumon nu este si el lucumon, dar se pot intampla exceptii. In familii foarte vechi si sacre, in vremurile de demult s-au nascut succesiv lucumoni. Dar noi traim in vremuri corupte. Rar se mai nasc in zilele noastre lucumoni.

– Oare un adevarat lucumon trebuie sa se pregateasca? Nu stiu. Numai ca, doar pregatindu-te vei deveni sensibil la orice lucru nou si vei fi capabil sa cunosti experiente pe care niciodata nu le-ai mai incercat.
I-am intrebat: Oare cum trebuie sa ma pregatesc? Batranul lucumon a ras si mi-a spus:
– Asa cum doresti tu insuti, Turms. Unul urca pe munte pentru a fi singur, altul se descopera pe sine insusi in mijlocul multimii ce se agita. Exista multe carari care duc la acelasi tel. Poti sa veghezi si sa tii post in aceste zile. Veghea ii ajuta chiar si pe oamenii obisnuiti sa vada ceea ce in alt mod nu pot vedea. Dar, tot la fel de bine, tu poti sa bei vin pana ti se tulbura vederea si-ti tremura genunchii, sa bei inca si mai mult, pentru a te trezi din betie, apoi sa dai totul afara din tine pentru a te purifica. Tu te poti iubi pana la epuizare cu femeile, daca vrei. Dar nu uita, Turms, ca si foamea, si setea, si abstinenta, se pot schimba in placeri, iar cand sunt impinse dincolo de placere, aduc cu ele viziuni extatice. Dar nu m-as incumeta sa afirm ca foamea, setea si abstinenta sunt mai de pretuit ca betia sau satietatea. Fiecare isi urmeaza calea. De aceea, eu nu te pot sfatui care este drumul pe care tu trebuie sa mergi. Nu pot povesti despre alte cai in afara de calea pe care eu am ales-o.
Dar nu te increde in vorbele initiatilor! Ei repeta pe de rost tot ceea ce au invatat de la altii, formule magice si ritualurile…
Si ei au mai spus:
– Cunostintele noastre sunt limitate, fiindca ne-am nascut intr-un trup marginit. Banuim doar ca grauntele de nemurire este ceea ce deosebeste omul de animal. Dar nu avem nici o certitudine. Tot ce traieste este o forma a zeului Voltumna, metamorfozatorul. De altfel, noi nu putem distinge nici macar ce este viu de ce este lipsit de viata. intr-o clipa de luciditate poti simti radiatia unei pietre dure pe care o tii in pumn. Cunoastem atat de putin, chiar daca ne-am nascut lucumoni pe pamant.
Apoi ei mi-au dat urmatoarele sfaturi:
– Dupa ce tu insuti vei recunoaste ca esti lucumon, nu vei mai trai pentru tine, ci doar pentru binele poporului si orasului tau. Tu vei fi cel care daruieste, tamaduitorul, binefacatorul. Dar nu va fi nevoie sa intervii tu pentru ca granele sa se coaca pe camp sau copacii sa rodeasca. Toate se vor intampla asa cum trebuie sa se intample, dar prin tine.
– Esti om pentru ca te-ai nascut intr-un trup omenesc. Dar, de te vei incumeta sa crezi in puterile tale si ti le vei cunoaste, vei fi ceea ce esti, lucumon. Tu nu mai ai de ce sa te temi, nici sa te razvratesti impotriva ta, nici sa fugi de tine insuti. Pentru ca, momentul ce trebuia sa vina, a venit.
– Rana pe care tu o vei atinge se va inchide si sangele ce se va varsa din ea va inceta sa curga, a spus celalalt lucumon. Tu, cel care te-ai intors si inca te vei mai intoarce, priveste in tine si recunoaste-te!
Si batranul lucumon a spus:
– Daca are incredere in sine si isi cunoaste puterea, lucumonul il poate destepta si pe un mort din odihna eterna, pentru o clipa sau pentru o zi.
Dar acest fapt ii scurteaza propria viata si, de cele mai multe ori, spiritul obligat sa se intrupeze inca o data in putrezitul invelis rau mirositor, se simte jignit si persecutat. Nu abuza de aceasta putere ce o ai! Nu o folosi decat daca esti constrans sa o faci! Insa, daca doresti, tu poti evoca spiritele celor morti si le poti construi o forma convenabila, care sa le permita comunicarea, ca ele sa-ti raspunda la intrebarile ce te framanta. Dar nici acest lucru nu este bun, fiindca spiritele vor fi tulburate. Nu tulbura spiritele din somnul lor etern decat atunci cand este absolut necesar.
Ii ascultam ca intr-un vis pe cei doi lucumoni si inima mea nu putea sa li se impotriveasca, fiindca, in vorbele lor despre increderea absoluta in putere si cunoastere, voiam sa cred. Si mi-am adus aminte de vremea cand l-am ajutat pe Micon sa oblojeasca ranile celor raniti. Ranile pe care eu le-am infasat, s-au vindecat foarte repede, iar sangele ce se scurgea din taieturile adanci ale celor raniti, isi inceta curgerea in momentul cand eu le atingeam ranile. in vremea aceea, eu nu am dat importanta acestor lucruri, fiindca eram fascinat de maiestria si rapiditatea miscarilor lui Micon, care era, intr-adevar, un medic talentat.
– Daca vrei, tu iti poti parasi oricand trupul, pentru a vedea ce se intampla in alte locuri din lume. Dar cel mai bine este sa nu o faci. Nu-ti parasi trupul in care te-ai nascut! Este o incercare periculoasa, fiindca in timpul cat tu vei fi intr-un alt loc, trupul tau este inert si lipsit de aparare. De altfel, efectul ce-l are aceasta investigatie asupra evenimentelor ce se vor intampla este doar o iluzie. Fiindca toate se intampla asa cum trebuie sa se intample. Noi putem citi din multe surse semnele prevestitoare. Fulgerele, zborul pasarilor, ficatul oilor de jertfa sunt suficiente pentru a cunoaste tot ceea ce dorim sa cunoastem.
Pentru a intari cele spuse, ei au ridicat bratele si m-au salutat asa cum sunt salutati doar zeii si au spus:
Turms, tu esti un lucumon! Tu ai puteri imense, dar nu uita ca nu toate sunt doar spre binele tau. Invata sa alegi, invata sa deosebesti, invata sa te marginesti! Nu te obosi inutil si nu tulbura niciodata zeii! Pentru poporul tau, pentru orasul tau, este suficient faptul ca existi. Este destul de mult ca printre ei vietuieste, intr-un trup pieritor de argila asemenea trupurilor lor, un nemuritor.
Am fost scuturat de un tremur cand am auzit aceste vorbe si am ridicat bratele si i-am intrebat:
– Oare este adevarat ca eu sunt nemuritor? Iar ei au rostit ceremonios:
– Asa este, o, Turms, lucumonule! Tu vei fi nemuritor daca vei indrazni sa te cunosti pe tine insuti! Rupe valul din fata ochilor tai, care te impiedica sa vezi, si accepta-ti propria identitate!
– Probabil ca acuma intelegi, Turms, de ce este preferabil ca un lucumon sa se descopere pe sine insusi abia dupa ce a implinit patruzeci de ani. Daca ai fi descoperit pe cand erai adolescent ca ai aceasta putere, ai fi fost tentat sa abuzezi de ea pentru a te juca, ai fi creat continuu alte si alte forme, i-ai fi tinut pe cei din jurul tau intr-o neliniste permanenta si ai fi putut crea, de asemenea, fapturi si forme care nu exista, starnind mania zeului Voltumna. Crearea formelor necunoscute este permisa doar zeilor. Sa nu s sfidezi niciodata zeii, pentru a nu se abate mania lor asupra ta! Daca cineva vrea sa-ti faca vreun rau si tu esti fara aparare, poti sa hotarasti tu, fie sa-i intepeneasca picioarele, ca sa nu mai aiba cum sa te atace, fie sa ii apara in fata un sarpe inspaimantator, doar aceste doua lucruri sunt permise. Daca esti singur si trist, poti crea un animal care sa se odihneasca la picioarele tale si in prezenta caruia sa te simti bine. Dar daca o vei face, fa-o doar cand esti singur si nu te mandri nimanui cu puterea ta! De altfel, animalul va reveni de fiecare data cand il vei chema.
Nu interveni doar pentru a le face placere oamenilor, ci doar daca esti sigur ca le esti de un adevarat folos! Nu te amesteca in lucrurile neinsemnate! Exista legi si obiceiuri, judecatori, preoti, prezicatori, ghicitori si legiuitori pentru toate aceste lucruri. Retrage-te mai bine in singuratate! Si nu te retine de la nimic ce-ti face placere si-ti bucura existenta! Este si asa destul de greu sa traiesti ca prizonier al trupului in care te-ai nascut. Fa-ti inchisoarea agreabila, in masura in care acest lucru este posibil, dar fara sa daunezi cu ceva poporului tau sau sa faci rau cuiva! Nu ii ofensa pe zei daca vrei ca ei sa te protejeze! Tu esti marele preot, primul legislator si judecatorul suprem, dar nu uita ca cel mai bine este daca nu te va chema nimeni decat in cazuri exceptionale si daca fiecare isi va face datoria ce o are de implinit. Popoarele si orasele trebuie sa invete sa traiasca fara lucumoni. Vor veni vremuri rele, pline de cruzime. Tu te vei intoarce, te vei intoarce etern, dar poporul tau nu se va mai intoarce niciodata.
Daca ei au avut rabdare si intelegere fata de mine, insistand asupra unor detalii aparent fara importanta, este pentru ca in decursul vietii lor de lucumon au cunoscut momente dificile si experiente ciudate. Si batranul lucumon m-a batut pe umar si mi-a spus incurajator:
– Indoiala este starea ce te tulbura cel mai mult. Dar trebuie sa stii ca toti avem stari de neliniste si de slabiciune. Totul se petrece ciclic. Sunt zile cand puterea ta este la apogeu si bucuria se revarsa din tine, zile in care ai incredere in tine si nu te indoiesti de nimic. Acestea sunt zilele binecuvantarii. Dar ciclul poate fi in declin, poate ajunge si la perigeu. Atunci totul devine cenusiu in jurul tau, indoielile te framanta, aproape ca nu mai crezi in nimic, esti deprimat si nu mai ai nici o dorinta. Dar fii rabdator si asteapta umil si linistit pana ce clipele indoielilor se risipesc. Cand slabiciunea este cea mai mare, si tentatiile sunt cele mai puternice.
Puterile cresc si descresc in raport cu fazele lunii. Pot fi, de asemenea, diferite, functie de anotimp. Sau dupa cum este vremea. Raportati la acestea, suntem diferiti. Poate ca doar vremea este aceea care ne conduce, nu invers, chiar daca noi putem chema vantul si furtuna.