Complexul lui Adonis

Inca un fragment din ultima traducere la care am lucrat. Mi se pare instructiv.

Din toate timpurile, barbatii si-au dorit sa fie mai musculosi, dar de cateva decenii lucrurile par sa se fi accelerat. Una dintre explicatiile posibile ar putea fi legata de emanciparea femeilor care au astazi aceleasi activitati profesionale ca si barbatii, aceleasi puteri si aceleasi capacitati de a fi capi de familie. Nu le-ar ramane atunci barbatilor care vor sa-si afirme masculinitatea decat corpul si muschii.
Adaug la acest fenomen, pe cel al steroizilor. Intr-adevar, aduceti-va aminte de Johnny West Muller, actorul care a jucat rolul lui Tarzan in anii ’50. Pentru acea epoca, era un barbat foarte musculos. Astazi, lucrurile nu mai stau asa. Bodybuilderii sunt acum mult mai musculosi, datorita steroizilor. Aceste substante permit dezvoltarea unei mase musculare impresionante. Am vazut cu totii in reviste sau la televizor fotografii ale acestor persoane hipermusculoase. Cu pielea fina ca foita de tigara, cu venele iesite in relief… este imposibil sa ai un asemenea fizic doar prin simpla ridicare a greutatilor, trebuie sa folosesti anumite substante pentru a reusi acest lucru.

Fireste, aceste corpuri “dopate” nu sunt percepute de toti barbatii ca fiind idealuri, dar imaginile lor au o influenta, “forteaza” noile standarde inspre “mai multi muschi”. Suntem sensibili la imagini si impactul acestora asupra dorintei barbatilor de a avea mai multi muschi nu poate fi tagaduit. Cercetatorii care au realizat studiul au constatat intr-adevar ca daca procentajul de femei goale din presa nu s-a modificat in ultimii 40 de ani, cel al barbatilor pozand nud a trecut de la 3% la 30%. Calendarele cu nuduri barbatesti pe care le vedem de cativa ani si care prezinta manechine, rugbisti sau chiar fotbalisti goi sunt o ilustrare perfecta a acestei idei.

Aceasta “supramediatizare” a corpurilor perfecte ar naste in barbatul de pe strada un complex numit “complexul lui Adonis”. De aceea in ziua de azi sunt tot mai numerosi cei care alearga la chirurgii esteticieni pentru a-si corecta fizicul (par, urechi, nas). Dar obsesia muschilor ramane cea mai puternica. Si daca unii ajung sa-si faca liposuctii sau chiar sa-si implanteze proteze de silicon, totusi, barbatii investesc mai cu seama in salile de forta. Fenomenul “sala de forta” este valabil de altfel mai mult pentru anglo-saxoni decat pentru latini. Acesta este cu siguranta motivul pentru care vorbim de bodybuilderi.

In opinia cercetatorilor, dorinta barbatilor de a avea un corp perfect si mai musculos nu se va potoli prea curand. Dimpotriva, ea ar trebui sa creasca in viitor si va exista atata timp cat barbatul nu va intelege ca muschii nu sunt sinonimi cu masculinitatea. Barbatii se vor simti deci din ce in ce mai prost in propria piele. De acum inainte, femeile nu vor mai fi singurele fiinte supuse tiraniei corpului perfect. Doamnelor, le puteti spune barbatilor: bine ati venit in club!

Cercetatorii s-au dus la o sala de forta din regiunea Boston cu o baterie de teste psihologice. Au dat aceste teste la 24 de barbati foarte musculosi si la alti 30 a caror musculatura era apropiata de normalitate. Rezultatele au pus in evidenta faptul ca clonele lui Schwarzenegger, adica cei care au o preocupare patologica pentru musculatura lor, sufera si de probleme psihologice asociate. Intr-adevar, s-a demonstrat ca, in raport cu persoanele cu o masa normala, dismorficii (adica supermusculosii) erau persoane nelinistite, ce resimteau mai puternic rusinea si stanjeneala decat altii, nu isi iubeau corpul si aveau probleme de integrare sociala si profesionala.

Se stie ca la soareci cu cat testiculele sunt mai mari, cu atat creierul este mai mic. Cu toate ca acest lucru nu a fost demonstrat la fiinta umana, ramane valabil faptul ca barbatii foarte bine facuti au adesea o psihopatologie asociata.