Den brysomme mannen sau Omul problema

Dupa un bun obicei, miercuri am fost la film… Den brysomme mannen, un film norvegian care mi-a placut in primul rand pentru ca a fost diferit de tot ce am vazut in ultimul timp.

Salii, care era oricum mai mult goala, nu prea i-a placut, unii au plecat in timpul filmului, altii s-au distrat copios mai ales pentru ca se intrebau daca nu cumva aveau optiuni mai placute de a-si petrece seara.

Comedie neagra, filmul este si o alegorie a infernului (paradisului?!) in care traim noi toti si care este oricum o fatada pentru ceva mult mai dramatic.

Este vorba despre viata in lumea de dincolo… personajul nostru moare si ajunge intr-o lume cel putin stranie. Nu o voi descrie aici, va trebui sa vedeti filmul daca doriti sa o cunoasteti. Cert este ca tot timpul am avut o senzatie stranie, o nervozitate data, cred, de faptul ca sunt prea multe simboluri, ca nimic nu este acolo intamplator…

Spuneam ca mi s-a parut o alegorie a vietii noastre cea de toate zilele, cu servicii la care mergem si lucram robotizati, cu rutina in care ne adancim (si a face dragoste era o rutina in film!), cu superficialitatea absolut suparatoare a trairilor si a relatiilor interumane, cu oameni care sunt intrebati daca sunt fericiti si care dau din cap mecanic, spunand da cu voci sparte… cu mancare si bautura care nu are nici un gust (ce gust sa mai aiba daca mancam la TV sau rasfoind reviste de moda, de mobilier!), cu o cromatica rece si stearsa, totul era parca plumburiu… cenusiul nostru cel de toate zilele, monotonia, rutina, banalitatea…

Pe scurt, un univers anesteziat. Nu simteai durere, dar nici placere… Protagonistul traia ca intr-o balon de sticla, se zbatea sa iasa din el, dar, in ciuda actiunilor sale extreme, balonul asta nu avea nici o zgarietura.

El era treaz intr-o lume somnabulica, sau mai curand el traia un cosmar treaz. Vroia putina iubire adevarata, putina caldura, vroia ca lucrurile sa aiba gust. Tanjea dupa voci de copii, dupa cantecul marii…

Constientizase ce viata superficiala are si dorea sa o schimbe.

Prin urmare, a inceput sa fie altfel, sa faca lucruri care nu se concepeau… sa aiba idei! Mare greseala! Imediat a fost izolat si, in final, alungat.

Oamenii liberi, cu idei si initiative sunt suspecti, trebuie inlaturati, sunt factori perturbatori intr-o stare de lucruri prestabilita si sigura. (Nu ni se intampla si noua uneori asta?)

Nu am inteles daca acolo era paradisul sau infernul, nu cred ca autorii filmului au vrut sa ne infatiseze lumea de dincolo. Impresia mea clara este ca au vrut sa ne arate intr-o alta lumina, dura, metalica, lumea in care suntem in pericol sa traim…

Mare atentie!