In prag de sarbatori
Nu, nu mi-am abandonat blogul, nici nu am avut o criza de mizantropie, dimpotriva. Pur si simplu, nu l-am putut accesa, sau, daca am reusit sa il deschid, nu m-am putut loga ca sa scriu, sa accept comentarii etc.
Acum, in sfarsit am izbutit si profit de asta pentru a va impartasi preocuparile mele cele mai proaspete, sursa a unei mari agitatii interioare.
Organizez 2 actiuni umanitare. Nu o spun ca sa ma laud, pentru ca de 10 ani tot particip la astfel de actiuni. O spun pentru ca asta visez, asta gandesc, asta imi provoaca cea mai mare spaima si in acelasi timp cea mai mare bucurie in ultimele zile. Traiesc poate zilele mele cele mai bune din acest an, am prins cu adevarat viata, freamat si jubilez, sunt plina de energie. Asa ceva ne justifica existenta, faptele noastre bune, iar cand reusim sa ii mobilizam si pe ceilalti cred ca nu putem sa fim decat si mai multumiti.
Pentru cei care nu ma cunosc, poate ar trebui sa precizez ca sunt profesoara la un liceu. Candva am sa vorbesc despre aceasta profesie a mea. Acum nu e momentul. Oricum, unul dintre motivele pentru care sunt profesor este acela ca pot lucra cu oamenii, pot face (uneori am impresia ca e numai o iluzie!) ceva efectiv pentru o lume mai buna cu oameni mai buni. Asta faceam de altfel si in Noua Acropola.
Si ce poate fi mai potrivit si mai firesc in prag de sarbatori, cand toti ne gandim la cadouri si la bucuria de a fi alaturi de cei dragi? O actiune umanitara in care sa aducem putina speranta si mici daruri si altora, mai vitregiti de soarta, care nu au un camin al lor.
Si soarta a vrut ca in loc de o actiune, cum ma gandeam, sa fie doua, pentru ca am avut doua raspunsuri in acelasi timp si trebuie sa fim flexibili si generosi.
Vom cunoaste si ne vom imprieteni cu 104 copii, de toate varstele. Saptamana viitoare.
Ca sa sfarsesc cu una dintre ideile actiunii:
O LUME MAI BUNA INCEPE CU TINE!
hmm …. nush daca fac bine : nu vreau sa subestimez impresia pe care ti-au lasat-o cei din liceul in care predai 😛 , insa nu cred ca reusesti sa ii faci sa simta ceea ce simti si tu. Spun asta pentru ca imi aduc aminte ca preocuparile mari acolo sunt : “sa nu ne prinda cuatu ca fumam in spate” … si tot asa. Majoritatea de pe acolo sunt rromi si viata lor e gutza, si ce schimburi face becali la steaua. Nu ii bag pe toti in aceeasi galeata, dar iti spun asta pentru ca sunt de parere k in fiecare lucru exista un echilibru. Asta inseamna ca, cu cati mai multi fani vijelie sunt, cu atat mai putini copii buni sunt si mai puternici care sa echilibreze situatia.
Stiu cum este sa vrei sa faci ceva bun, si din 60 de ochi, vre-o 40 sa rada, sa faca misto, 12 sa nu stie despre ce e vb si 8 sa participe cu totul. Apreciez foarte mult astfel de actiuni, am fost adeptul lor si le-am sustinut, oricat de stupide mi s-au parut unele. Partea buna este ca si cei care se cred prea buni ca sa inteleaga scopul unor astfel de initiative, pot fi sensibilizati intr-un fel. Totul sta in puterea cuvantului, iar asta mi-a fost demonstrat cel mai bine de profesorul de religie, pe un grup de “smecheri” din liceu.
Nu tin neaparat sa postezi commentul … vroiam doar sa iti urez succes 🙂
Multumesc! O sa scriu si un epilog peste o saptamana…
Intamplator invatz si eu akolo si nu “majoritatea sunt rromi” asta numai dak tu No One te-ai invartit in anturajul celor care se numesc rromi.Exista spre surprinderea ta multi oameni de calitate….chiar si acei “rromi”.
Pana azi doar citeam din knd in cand ce se scria dar acum ceva mi-a atras atentia. Nu stiu cine esti tu NO ONE dar se pare k nu stii q adevarat ce se intampla in liceul despre kre vorbesti. Eu sunt de acolo si pot spune k nu toata lumea este de etnie rroma si in al doilea rand chiar dak ascultam salam sau gutza nu cred k o sa ajungem asa de rau ( si eu ascult ) fiekre e unic in felul lui si nu cred ca ar trebui sa vorbesti asa despre rromi. Eu traiesc intr-un krtier de rromi si sa sti k sunt mai respectosi dekt romanii nostri. Si de-abia astept sa mergem la acei copii.