Errare humanum est sau A gresi e omeneste
A fi om inseamna, printre altele, a fi imperfect. Facem greseli mai mari sau mai mici, ne dam seama sau nu, ne corectam sau nu. Ce ar trebui sa faca cineva din afara?
Azi daca cineva iti arata greselile te simti insultat. Adica de ce se baga? Ce, e treaba lui? Ia sa isi vada lungul nasului!
Imediat ne burzuluim, ne punem armura de tepi si pornim la contraatac. Si pe buna dreptate… in cele mai multe dintre cazuri.
Singurii care sunt indreptatiti sa ne atraga atentia asupra greselilor sunt oamenii care au autoritatea morala necesara, care duc o viata corecta si consecventa si care ne ofera un exemplu concret. Si este bine sa existe asemenea oameni in preajma noastra. Este bine, pentru ca suntem pe cat de imperfecti, pe atat de perfectibili. Nu vom accepta usor asa ceva, Confucius spunea acum 2500 de ani ca un astfel de om va fi urat de cel rau si iubit de cel bun. Si Epictet spunea ca un filosof trebuie sa se pregateasca sufleteste sa fie hulit de semeni.
Despre greseli, tot Confucius spunea ca a gresi o data nu este grav, a intelege insa ca ai gresit si a persista in greseala, ei da! asta este greseala adevarata! Sunt de acord cu el. Daca trebuie musai sa gresim, atunci sa o facem o data pentru fiecare greseala!
Cum putem evita sa gresim? Acceptand sfaturile altora, invatand din trecut (istorie, filosofie), traind cu prudenta (intelepciune). Ei! dar asta se cam bate cap in cap cu tineretea.
Daca va intrebati ce fac eu cand vad pe cineva gresind, pot sa va raspund: imi calc pe inima si ii spun…
..si de ce cele mai multe ori gresim,gresim,gresim,,,,se spune ca invatam din ele si data viitoare nu le mai repetam….fals…ne complacem in situatia de’a gresi …de’a fi iertati…si ce am invatat?!!?? ..sa traim asa….adica sa traiesc asa…si iar gresesc..:(..!!(asta am simtit citind articolul acesta)…:(….