Daca…

O poezie pe care am ezitat sa o postez din simplul motiv ca este prea cunoscuta, dar, pe de alta parte, este foarte frumoasa si se potriveste cu acest blog. Cine nu s-a confruntat cu macar una dintre situatiile infatisate in poezie? Eu chiar azi m-am intalnit cu una dintre invataturile ei.

Daca esti calm, cand toti se pierd cu firea
In jurul tau, si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine, chiar cand Omenirea
Nu crede, dar ii crezi si ei cumva;

De stii s-astepti, dar fara tevatura;
De nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Si nici prea bun nu pari, nici prea-ntelept;

Daca visezi – dar nu-ti faci visul astru;
De poti sa speri – dar nu-ti faci jindul tel;
De-ntampini si Triumful si Dezastrul
Mereu senin si in acelasi fel;

Daca suporti sa-ti vezi vorba sucita
De sarlatan, ce-ti spurca al tau rost;
De poti ca munca vietii, naruita,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Daca-ndraznesti agoniseala-ti toata
S-o pui, far’a clipi, pe-un singur zar
Si, dac-o pierzi, sa-ncepi ca prima data
Far-sa te plangi cu un oftat macar;

De stii, cu nerv, cu inima, cu vina,
Drept sa ramai, cand ele june nu-s,
Si stai tot darz, cand nu mai e stapana
Decaflori-de-munte.jpgflori-de-munte.jpgt Vointa ce le tine sus;

Daca-ntre Regi ti-e firea neschimbata
Ca si-n Multime – nu strain de ea;
Amic sau nu, de nu pot sa te-abata;
De toti de-ti pasa, dar de nimeni prea;

Daca ti-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Sa treci si s-o intreci, mereu bonom,
Atunci: a ta e Lumea asta mare
Si, mai mult, fiul meu: atunci – esti Om!

Rudyard Kipling