Vulgaritatea ca sport

Nu inteleg vulgaritatea ca sport, vulgaritatea gratuita. Nu ii inteleg pe cei care injura din reflex, la fel cum respira. Nu mi se pare ca injuraturile dau culoare si savoare limbajului. Dimpotriva, as zice ca il priveaza de tot ce are uman si plastic, il reduc la o formula rudimentara, la o ragaiala animalica sau, ca sa fiu indulgenta, sub-mediocra.

Stiu, cei care injura o fac din spirit de fronda, ca un gest de rebeliune, ca o forma de afirmare, mai degraba de strigare, a independentei lor.

Dar fronda asta este un simplu act nihilist. Specific spiritelor imature, nemultumite de ceea ce exista, insa incapabile sa aduca ceva nou. Si atunci demoleaza.

Mai cu seama cu inteleg cum domnisoarele gentile abuzeaza de un membru anatomic pe care nici nu il au in dotare. Sa fie asta o forma de frustrare? Un mod de a revendica egalitatea cu tovarasii lor de viata?

RSS 2.0 | Trackback | Comment

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

3 Responses to “Vulgaritatea ca sport”
  1. irina

    Nu, domnisoarele respective enunta numele “obiectului” pe care il au permanent in minte, pentru ca asta le e la indemana sa zica mai intai. Neuronul le e blocat pe imaginea respectiva. Asta ca sa fiu si eu putin (?) vulgara.
    E doar o forma de teribilism si asa cum spui, de imaturitate.

  2. Alexandra

    Interesant subiectul…nu cred ca e vorba de frustrare , ci mai curand “o moda “, de prost gust dupa parerea mea…..daca intr-o discutie nu faci apel de doua , trei , patru ori la “obiectul frustrarii” inseamna ca nu esti in pas cu “moda” , nu esti cool si de cele mai multe ori esti privit ca un outsider . Lasand gluma la o parte , acest limbaj de la periferia societatii e folosit doar de o categorie de oameni si in special pustii , pustoaicele ce vor sa se afirme pe renumitul “teren “ai fitelor sau sa fie in centrul atentiei…..ma rog la nivelul lor :)))


  3. este semnul unor pauze grave in gandire, frustrarea servita la toate mesele, nevoia de a raspunde cu “aceeasi moneda” replicii/injuriilor anterioare sau combinatii nefericite a celor enuntate.

    ex:
    – bah fraiere, te tine sa vii cu noi la strand?
    – esti prost? nu mai bine mergem la pescuit?

    pe mine ma scoate din sarite mai mult ca orice torpila spusa gestul acela in care-si ridca brusc capul, incercand sa mimeze “poftim?”, la care raspund exact la fel, spre amuzamentul celorlalti. alturi de toate jignirile verbale gratuite, sunt nevoi stalcite de alfa-dogging pe care le au masculii, dar abordate intr-o maniera daunatoare speciei.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.