Gust de copilarie
Asociez Alba ca zapada mai mult cu delicioasele prajituri de casa care mi-au incantat copilaria si cu… vecina de la 3 pe care o iubeam pentru ca se pricepea de minune sa le faca… Ii iertasem chiar si faptul ca mi-a ciuruit fundul ani de zile cu acele seringilor, atat de nemiloase si de insistente, incat mama imi povestea ca ma vaitam, rugand-o sa mai faca injectii si altora, mamei, de exemplu, ca eu nu mai pot.
Ieri am avut un moment de “nebunie” si m-am apucat sa fac Alba ca zapada. Prima oara. Sper ca nu si ultima. Daca nu as fi de fel o persoana care duce lucrurile pana la capat, as fi abandonat la intinsul foilor prima data, apoi chiar si la prepararea cremei.
Dar m-am incapatanat sa aduc haosul in bucatarie (uneori nu gatesc numai si numai la gandul ca murdaresc aragazul etc.). Aproape de miezul noptii reinstalasem cosmosul, iar a doua zi de dimineata mi-am rasfatat papilele gustative cu farame de copilarie.
Ou sont les neiges d’antan?
wow, ce buuuun! da-mi si mie reteta, te rog!!!
🙂 Sunt abonata la newsletterul Delly. De regula, il salvez constiincioasa intr-un folder special din contul de mail. Ieri l-am deschis si m-am pus pe treaba.
http://www.delly.ro/comunitate/forum/view_topic/1020/alba-ca-zapada.html.html
:)) acum m-am uitat pe mail si am 343 de mailuri Delly necitite… Cate retete ratate!
OMG
cred ca am fost vecini. si mama mea e asistenta si face injectii “nedureroase” la copiii din bloc si tot la 3 sta si tot o bunatate de prajitura alba face. preferata mea. am recunoscut`o din poza deja. e aia care se face cu amoniac nu?
:)) intocmai, cu amoniac. Tu ai fost mai norocos, eu trebuia sa ma multumesc cu prajiturile vecinei…