Locuinţa ideală
Nu despre un cămin vreau eu să vorbesc. Un cămin nu înseamnă pereţi şi mobile. Vreau azi să scriu despre locuinţa ideală. De fapt vreau de vreo saptămână, dar nu găsesc răgazul de a-mi aşterne gândurile. Vreau de când savuram o cafea peste drum de Peleş, pierdută într-un peisaj pe care nu ştiu de ce îl simt ca fiind acasă. Şi pe care îl caut şi îl regăsesc cu bucuria şi statornicia unui vechi îndrăgostit.
Dacă m-ar întreba cineva unde mi-ar plăcea să locuiesc, aş spune că oriunde, în orice cămăruţă mică, pitică de pe lângă sau din Peleş sau Pelişor. Pentru ca dimineaţa, când deschid ochii şi fereastra, să văd splendidul peisaj al locului. Fireşte că şi Peleşul şi Pelişorul se încadrează minunat în peisaj.
Mi se pare desăvârşit acest ansamblu. Cu menţiunea că opulenţa barocă din interiorul Peleşului îmi cam strepezeşte dinţii. Dar exteriorul si statuile, şi picturile de pe faţade şi grădina… totul pare atât de viu, de nobil, de festiv, de încântător. Să stai într-un balconaş sau să deschizi o fereastră şi de după o coloană să îţi răsară un curtean sau un trubadur… este visul meu. Este locuinţa ideală.
Amintirile mele despre Peles sunt undeva departe, in copilarie…Acum 2 ani, am facut un concediu de 3 saptamani in Romania si planul pe care-l facusem era perfect:
3 zile in Sibiu- care era Capitala Culturii Europene;
3 zile Brasov- 1 zi Peles, 1 zi Biserica Neagra, 1 zi Poiana Brasov;
12 zile Neptun /litoral Marea Neagra, Constanta;
3 zile Bucuresti (Casa Poporului…);
3 zile Sibiu;
Insa in drum spre Brasov am fost accidentati de un prost cu autocisterna! spre norocul nostru- doar tabla indoita…dar indispozitia a fost mare! Si locul Pelesului l-a luat circul de la Politie si Asirom! N-am sa uit multa vreme ghinionul!
Si tare mi-e dor de Peles! Multumesc pentru fotografiile de aici!
Uff, imi pare rau ca ti-am trezit si amintiri nefericite. Si ma bucur totodata ca ti-au placut fotografiile.